REVENIREA BASARABIEI LA VATRA STRÃBUNÃ (VI)

0
55

AU CUVÂNTUL MILITARII MOLDOVENI

Dupã cum am vãzut deja, spiritul revolutionar s-a manifestat accentuat mai intai in randul militarilor moldoveni, care in valtoarea rãzboiului au inteles mai bine necesitatea alipirii la ideea nationalã, singura salvatoare in marasmul evenimentelor dureroase de pe front. Trupele preponderent moldovenesti erau situate in mai multe localitãti, asa cã s-au format mai multe comitete in diferitele garnizoane conduse de militari patrioti, indiferent de gradele pe care le aveau. Citãm, dupã Anton Moraru si Ion Negrei, aceastã adevãratã constelatie a sustinerii ideii nationale: ‘La Odessa, unde activau mai multi patrioti basarabeni – cãpitanul Catelli, colonelul Furtunã, sublocotentii Hancu, Osoianu, Groza, Ciomei, Grigoras, Crihan, Pãscãlutã si altii – s-a format Comitetul Militar Moldovenesc. La Iasi, activa Comitetul Ostãsesc, in frunte cu Andrei Scovialã, la Roman, cu Gherman Pintea, La Ecaterinoslav, cu Elfterie si Nicliu, la Novogorghievsc, cu colonelul Martinovski, la Sevastopol, cu marinarul Grigore Turcuman.’ (op. cit., p. 41) Rolul principal, de coordinator al actiunilor, i-a revenit Comitetului Militar Moldovenesc din Odessa, condus de cãpitanul Emanuel Catelli, ofiter de stat major, deci bine pregãtit ca profesionist, care, pe langã cunostintele militare, avea o largã intelegere a limbii si literaturii romane, predand elementele de bazã ale acestora colegilor sãi. Prin activitatea sa, comitetul militar din Odessa a realizat, mai intai, o concentrare a eforturilor patriotilor moldoveni spre indeplinirea idealurilor nationale, a realizat agitatia romaneascã in toate judetele, a luptat pentru scoala nationalã si includerea romanilor in toate organele administrative de pe teritoriul Basarabiei. Problema cea mai importantã, insã, si care trebuia rezolvatã de urgentã, era cea a organizãrii unor forme de apãrare armatã fatã de cei care contestau autoritatea moldovenilor, exercitarea drepturilor acestora. Începand de la Odessa si prin respectarea directivelor venite de aici, s-a trecut la organizarea cohortelor moldovenesti. Termenul provine din limba latinã, in care desemna o subdiviziune a legiunilor. Cohortele moldovenesti erau, la inceput, mici unitãti militare de 100 ostasi fiecare, avand drept misiune sã protejeze populatia civilã de distrugerile, jafurile si violurile pe care le fãceau trupele rusesti, aflate incã in garnizoanã in Basarabia sau in drum spre tarã, fiind bolsevizate in cea mai mare mãsurã. Au fost create 16 cohorte, fiecare comandatã de cãtre un ofiter moldovean, iar la un loc au format primul regiment moldovenesc. Desigur, ostasii trebuiau sã fie reeducati in spiritul national romanesc si moldovenesc, o parte dintre ei nu aveau notiunile necesare pentru a intelege rolul lor atat de important. Nu toate lucrurile mergeau asa cum ar fi de dorit, pe teritoriul atat de vast unde se aflau grupãri militare moldovenesti, era greu de realizat o coordonare eficientã. De aici ideea alcãtuirii unui organ central care sã reuneascã, cu autoritate, toate comitetele militare dispersate in diferite zone. Procesul incepe prin unificarea celor mai importante comitete, cel de la Iasi si cel de la Odessa, actiune urmatã si de celelalte structuri militare moldovenesti. Pe 23 iunie 1917, la Chisinãu, are loc o primã intrunire a reprezentatilor celor mai importante comitete, participand delegati din cele mai indepãrtate garnizoane, cum ar fi cea de la Novogorgievsk, pe langã cei din Chisinãu, Iasi, Odessa etc. Chisinãul devine sediul Comitetului Executiv Central Moldovenesc al Soldatilor si Ofiterilor, in fruntea acestora fiind numit sublocotenentul Gherman Pantea. Însã la Chisinãu exista dinainte un Comitet Militar Rusesc, care-si aroga dreptul de a-si executa puterea pe intreg teritoriul Basarabiei. În momentul in care moldovenii s-au organizat, rusii s-au hotãrat sã-i aresteze pe cei aflati in conducere. Informatiile transpirand, moldovenii hotãrãsc, initial, pentru a evita un conflict deschis, sã treacã la tratative. S-au intalnit reprezentantii celor douã organizatii militare si au inceput tratative care s-au incheiat, in primã fazã, in favoarea moldovenilor, ce siau impus dreptul de a actiona in mod liber, fãrã restrictii din partea rusilor. Un conflict deosebit de periculos era pe cale sã aibã loc intre Comitetului Executiv Central Moldovenesc al Soldatilor si Ofiterilor si nationalistii ucraineni, organul lor de conducere, Rada de la Kiev, dorind sã includã teritoriul Basarabiei in cel al Ucrainei. Ucrainenii actionau in acest sens folosindu-se de militarii de aceeasi origine aflati pe frontul roman. Între timp se mai petrec si alte evenimente, intre care alegerile locale din Chisinãu, unde militarii moldoveni reusesc sã impunã prezenta cãrturarului Stefan Ciobanu in conducerea judetului. O adevãratã victorie a fost faptul cã acelasi comitet, in urma unor tratative cu guvernul provizoriu de la Petrograd, a reusit ca in functia de comisar guvernial al Basarabiei sã fie numit patriotul moldovean Vladimir Cristi, iar alt patriot, Ion Inculet, sã fie numit vice-comisar. Între alte realizãri ale comitetului mentionãm impu – nerea limbii romane in administratia si in scolile din Basarabia. Pentru un mai mare impact in societate, a inceput sã fie redactat ziarul ‘Soldatul Moldovan’, iar la 27 octombrie 1917, la Congresul Militar Moldovenesc s-a proclamat autonomia Basarabiei si sau fãcut primii pasi pentru constituirea Sfatului Tãrii (foto). În activitatea militarilor mai distingem si alte aspecte, relevate, de data aceasta, de Ion Stafi. La Odessa, la actiunile pe care le-am prezentat mai sus, au participat in jur de 30.000- 40.000 de ostasi moldoveni, care urmau sã fie trimisi pe frontul din Moldova. Discutii au apãrut, atunci, in legãturã cu ‘Treaba pãmantului (respectiv reforma agrarã), in sensul cã intreg pãmantul Basarabiei sã fie dat norodului muncitor fãrã platã’ (Stafi, p. 58). De aici unele atitudini confuze in cadrul actiunilor politice. Interesantã ar fi si mentionarea unor actiuni ale lui Kerenski, seful guver – nului provizoriu din Rusia, care a trimis-o la Chisinãu pe o bãtranã revolutionarã, Breska-Breskovskaia, pentru a combate miscarea autono – mistã a moldovenilor basarabeni si a propaga ideea mentinerii integritãtii Imperiului Rus. Pe fondul dezvoltãrii miscãrii nationale a romanilor basarabeni are loc acel prim congres al ostasilor moldoveni din armata rusã, pe data de 20.10.1917. Onisifor Ghibu, ardeleanul care a contribuit mult, prin prezenta lui energicã, la conturarea idealelor nationale basarabene, descrie atmosfera de la congres in lucrarea sa ‘Pe baricadele vietii’: ‘În strigãtele nesfarsite de ‘Ura!’ si ‘Sã trãiascã Basarabia autonomã!’, urcã la tribunã presedintele Comitetului Central Militar Moldovenesc, sublocotenentul Gherman Pantea. Toatã asistenta se ridicã in picioare, radicand stegulete tricolore. Singur la tribunã, presedintele nu putea rosti nici un cuvant, el lãcrima de emotie si bucurie. Plangea toatã asistenta din salã si, odatã cu ea, lãcrãma de bucurie tot poporul nostru umilit si chinuit timp de un veac si ceva.’ În rezolutiile congresului sunt preluate hotãrarile altor organizatii nationale moldovenesti, dar se stabilesc si alte deziderate, mai ales cele legate de situatia militarã. În continuare, le trecem in revistã: autonomia Basarabiei, nationalizarea formatiunilor militare moldovenesti, crearea unor noi cohorte, organizarea unor conduceri legislative pentru Basarabia, stoparea colonizãrii Basarabiei cu elemente de alte etnii, nationalizarea scolilor din Basarabia; la acestea se adaugã un interes deosebit pentru romanii de peste Nistru pentru statutul pe care urmau sã il aibã acestia. Astfel, romanilor de peste Nistru li se asigurau 10 locuri de deputati in Parlamentul Basarabiei. Încheiem prin reproducerea catorva documente emise de Comitetul Militar Moldovenesc din Odessa. La 3 mai 1917, in ziarul ‘Cuvant Moldovenesc’, intalnim urmãtorul apel: ‘Ostasii moldoveni din garnizoana Odessa, adunati in numãr de 10.000 la mitingul national de la 18 aprilie, dupã ce au dezbãtut starea lucrurilor adusã prin revolutia ruseascã la care au luat si ei parte, si dupã ce s-au sfãtuit despre nevoile si interesele noastre moldovenesti, au hotãrat sã aducã la cunostinta ocarmuirii vremelnice (Guvernul provizoriu) cã moldovenii i-au dat si ii vor da sprijinul lor panã cand vor avea incredere cã ea chezãsluiste slobozenia tuturor noroadelor din Rusia, impreunã cu norodul moldovenesc. Totodatã, ostasii au hotãrat cã pentru apãrarea slobozeniei pe viitor, Basarabia trebuie sã capete autonomia cea mai largã. Legile dupã care se va carmui tara Basarabiei trebuie sã fie lucrate de Sfatul Tãrii, intocmit din deputatii tuturor noroadelor care locuiesc in Basarabia. Administratia, judecata, scoala si Biserica trebuiesc intocmite dupã trebuintele noroadelor din Basarabia, chezãsluindu-se tuturor partea dreaptã in viata obsteascã a tãrii. Basarabia fiind o tarã plugãreascã, tot pãmantul tãrii trebuie sã treacã fãrã platã in mana plugarilor muncitori cu bratele lor dupã o lege care se va intocmi in Sfatul Tãrii.’ Un alt apel, din 9 iunie 1917, are in vedere importante mãsuri privind sprijinirea invãtãmantului: ‘Sã se aducã la cunostinta comitetului implinitor guvernial din Basarabia cã soldatii si ofiterii moldoveni, in numãr de 60.000, vor ca: – Toate scolile primare de la inceputul anului viitor de invãtãturã, adicã de la 1 septembrie, sã facã invãtãtura in limba mamei. – Cursurile pregãtitoare pentru invãtãtori moldoveni deschise in Chisinãu pentru 300 de oameni, sfatul tãrii le gãseste neindestulãtoare. Trebuie pe cat se poate mai degrabã sã se deschidã un seminar moldo – venesc pentru pregãtirea temeinicã a invãtãtorilor. Trebuie sã se deschidã cateva scoli mijlocii (medii) cu invãtãtura in limba moldoveneascã. – În toate scolile duhovnicesti (teologice) invãtãtura trebuie de fãcut numaidecat in limba moldoveneascã, deschizandu-se totodatã clase paralele cu invãtãturã in limba ruseascã si bulgãreascã dacã se vor gãsi doritori de a invãta in limbile acestea. – Sã se ia mãsuri hotãratoare ca sã se intoarcã in Basarabia toti oamenii invãtati care slujesc in asezãmintele tãrii sau obstesti in afarã de Basarabia, dacã ei stiu limba moldoveneascã, sunt democrati si vor sã se intoarcã in Basarabia. – Sã fie introdusã limba moldoveneascã in administratie, adicã in asezãmintele tãrii si cele obstesti si la judecatã. Slujbasii rusificatori din asezãminte sã fie inlocuiti cu oameni care stiu limba moldoveneascã si celelalte limbi din Basarabia si care sunt cunoscuti ca sprijinitori ai revolutiei. – Numaidecat si indatã sã fie luate mãsuri spre infiintarea pe langã universitatea de la Odessa a unei catedre deosebitã de limba si istoria moldoveneascã. – Sã se facã la Odessa de la toamna viitoare douã internate pentru studentii si studentele sãrace moldovene.’ În sfarsit, pe 9 septembrie, o nouã hotãrare de mare importantã: ‘Comitetul implinitor al Sfatului Deputatilor Ostasi Moldoveni din garnizoana Odessei, in Sedinta sa de la 25 august, ascultand raportul pãrtasului comitetului, marinarul Gafencu, despre mãsurile luate de cãtre Zemstva Guvernialã a Basarabia, cu privire la invãtãmantul scolar, a hotãrat urmãtoarele: – Sã se indrepte cãtre comitetul guvernial implinitor cu cerere de a se lua cele mai hotãratoare mãsuri in privinta introducerii de la toamnã a limbii norodului in toate scolile de la sate. – Sã se stãruiascã inaintea ocarmuirii militare ca toti invãtãtorii moldoveni luati in oaste sã fie sloboziti. – În legãtura cu lipsa de invãtãtori moldoveni, vremelnic sã se numeascã ca invãtãtori la sate invãtãtorii romani din Romania, Transilvania si Romania.’

Dan Ravaru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.