Ouãle încondeiate de la Cãmârzana (I)

0
82

Despre importanta studierii ouãlor incondeiate s-a vorbit, se vorbeste si incã se va mai vorbi mult, in folcloristica romaneascã, fãrã ca, din pãcate, recunoasterile teoretice sã determine actiuni practice, lucrative in acest sens, decat intr-o foarte micã mãsurã, in raport direct cu amploarea discutiilor. Atestate de cele mai vechi texte, de descoperirile arheologice, prezente la populatiile contemporane care se aflã incã in preistorie ca nivel de dezvoltare, ouãle incondeiate prin insãsi modelul cu care este ornamentat, au desigur vechimea celor mai timpurii manifestãri folclorice. Astfel, Satul Cãmarzana apare ca atestare documentarã in arhiva judetului Satu Mare pe la anul 1490 sub denumirea ßCamarzan’. În legãturã cu numele acestei localitãti si cu aparitia primelor asezãri, circulã mai multe legende dintre care cea mai celebrã spune cã trei haiduci avand numele de Pasca, Haiduc si Homa, din cauza prigoanei autoritãtilor, se refugiazã in aceastã zonã pãduroasã si se stabilesc langã izvorul pe care l-au denumit ßFantana Pãstenilor’, iar zona locuitã din jurul acestei fantani se numeste ßPãsteni’ si panã in ziua de azi. Dar, odatã cu venirea haiducilor, au venit, de voie bunã sau cu furãturã, cateva fete, care, datoritã frumusetii lor deosebite, au fost denumite drept ßzane’. Locul in care s-au stabilit avand o infãtisare de cãmarã (un loc ascuns si greu accesibil), a fost numit ßCãmara Zanelor’ de unde se presupune cã vine si numele comunei Cãmãrzana. Localitate ce se aflã in cea mai nordicã zonã a Tãrii Oasului, vecinã cu Ucraina, consideratã ca fiind cea mai frumoasã si mai pitoreascã localitate din aceastã zonã a tãrii. Intrarea in acest colt de Rai se face printr-un defileu ce se aseamãnã izbitor cu inconfundabilele porti maramuresene. Acest colt de rai a fost construit intr-o cetate strãjuit de ziduri formate din culmile ce strãjuiesc satul: Piatra Cornii, Gemenele, cele trei Holmuri, Cetãtuia si Coparcea. Ca o cetate care se respectã are parcã si tuneluri de scãpare constituite din vãile: Lecãncioara, Valea Mare, Ceaslasul. Aceste vãi sunt foarte benefice pentru cresterea animalelor si pentru pomiculturã. Din rodul poamelor si mai ales a prunilor iese prin puterea focului arhicunoscuta pãlincã de Oas, de altfel, mandria osenilor. Dupã acest preambul, privirea ne este insã atrasã de casele rãzlete tãrãnesti, simple, modeste dar cu o mare mandrie mostenitã parcã de la oamenii care i-au dat viatã. Aspectul satului este dat de casele vopsite in culorile specifice acestor locuri, culori ce predominã toate creatiile acestor de treabã oameni: alb, albastru, rosu. Forta extraordinarã a folclorului romanesc, intemeiat pe o puternicã unitate culturalã a poporului nostru, face ca si astãzi, in toate provinciile istorice ale Romaniei, sã persiste traditia specializãrii in diferite genuri folclorice, fapt ce nu exclude insã o mare varietate de forme regionale si zonale, fiecare zonã a tãrii, fiecare vale aproape avand particularitãtile sale specifice, modurile sale proprii de creatie, de intonatii sau interpretare. Autoarea Mihaela Grigorean, scriitor, doctor in filozofie, dar si profesor de Limba si Literatura Romãni in orasul Negresti-Oas, vede lumina zilei in Turt, comunã vecinã cu Cãmaraza din judetul Satu Mare. Este profund impresionatã de traditiile Osenesti, de jocurile copilãriei, de povestile, colindele, plugusoarele, obiceiurile si leacurile populare, de arta si mestesugurile practicate de sãtenii si sãtencele de aici, cu care si-a petrecut copilãria. Acest lucru a constituit chiar cheia de boltã de a aduce un prinos de recunostintã pentru Cãmarzana, pentru oamenii acestor locuri, care asemenea celorlalti sãteni ai tãrii, se ostenesc din zori si panã in noapte pentru a smulge cat mai multe roade pãmantului, care, asa cum se stie, este darnic numai cu cei har – nici. Astfel a apãrut cartea ßÎncondeiatul ouãlor la Cãmarzana’. O carte document in care, printre filele ei, autoarea, cu modestia-i cuvenitã, a picurat, cu grijã ca un elixir, pe langã traditia ouãlor incondeiate, o trecere in revistã a tuturor obiceiurile si stãrilor prin care poate trece un tãran autentic din tinuturile Oasului. Pentru a putea intelege toate aceste trãiri, este musai sã te deplasezi, din peisajul citadin, aici, la Camarzana, un colt de rai autentic. Deplasare care pentru cateva zile rupte din concediul de odihnã vor avea darul de te remonta pentru o altã perioada de 360 de zile panã la viitorul concediu, cand, vrãjit parcã de aceste locuri, vei reveni cu bucurie.

– continuare in numãrul viitor –

Dan Horgan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.