Gabriela Cretu, interventii la Conferinta interparlamentarã privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta economicã în UE

0
82

Senatorul Gabriela Cretu, presedinta Comisiei pentru Afaceri Europene din Senatul României, a condus delegatia care a participat la Conferinta interparlamentarã privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta economicã în Uniunea Europeanã – Semestrul European, desfãsuratã la Parlamentul European, Bruxelles, în perioada 19 – 20 februarie.

Conferinta din ciclul Semestrul European are loc anual, avand ca teme de dezbatere principalele provocãri economice prin care trece Uniunea Europeanã si precede lansarea recomandãrilor specifice de tarã. Temele din acest an s-au axat pe Analiza anualã a cresterii, Prioritãtile politice ale ciclului Semestrului European 2018, viitorul politicii fiscale a UE, Cadrul Financiar Multianual post 2020 si transformarea Mecanismului European de Stabilitate in Fondul Monetar European. În cadrul conferintei, majoritatea participantilor au apreciat starea economicã optimistã in care se aflã UE, concretizatã prin crestere economicã, scãderea somajului, redresarea investitiilor si imbunãtãtirea finantelor publice. Cu toate acestea, reprezentantii parlamentelor nationale au subliniat problemele care persistã la nivel european, si anume somajul ridicat in randul tinerilor, migratia internã, insuficienta finantare a educatiei si a cercetãrii-dezvoltãrii, cresterea decalajului dintre veniturile minime si cele maxime, precum si a decalajelor dintre regiunile europene periferice si cele din centrul si vestul Europei. În acest sens, Gabriela Cretu a atras incã odatã atentia asupra faptului cã Europa se confruntã cu o problemã de diagnosticare prin folosirea unor indicatorii inadecvati care oferã o imagine mai putin realistã a societãtii si duce la reforme necorespunzãtoare si la o distributie inechitabilã a venitului cãtre cetãteni. ‘Avem o economie fãrã frontiere (numitã Piata unicã si consideratã cea mai importantã realizare a Uniunii), dar indicatori cu granite (indicatori nationali) utilizati pentru elaborarea politicilor si evaluarea rezultatelor implementãrii acestora. Indicatorul utilizat in mod obisnuit este Produsul Intern Brut, pe cap de locuitor, la puterea paritãtii de cumpãrare; acesta prezintã unele inconveniente atat timp cat dorim sã reducem decalajele de dezvoltare si, in special, decalajele privind potentialul de dezvoltare. PIBul aratã ceea ce se intamplã intr-o tarã, nu ceea ce rãmane in aceastã tarã. PIB-ul este inselãtor si din cauza faptului cã se concentreazã asupra prezentului, neglijeazã stocurile de active, adicã bogãtia unei societãti, de care depinde potentialul sãu de dezvoltare viitoare. Analizand structura veniturilor, vedem o altã realitate ingrijorãtoare, in ciuda cresterii: convergenta profitului este excelentã; in Romania, spre exemplu, este peste 80% din media europeanã, dar venitul gospodãriilor, pe de altã parte, este doar undeva la 32%. Asta ne aratã cã panã acum, in Europa, cresterea a mers intr-o directie gresitã, fiind extrem de divergentã. Dacã adãugãm si efectul divergent al monedei euro, am putea intelege cã inegalitãtile din interiorul fiecãrui stat membru si dintre statele membre, in general, reprezintã principalul obiectiv pe care trebuie sã-l atingã politicile Uniunii Europene si politicile nationale coordonate, asa cum ati subliniat multi dintre dumneavoastrã!’, a declarat senatorul roman.

Euro, o moneda comuna, nu unica

Gabriela Cretu a intervenit si in dezbaterea privind Sistemul Monetar European, subliniind cã euro nu este incã o monedã unicã. ‘Avem doar o monedã comunã intr-o zonã cu disparitãti mari, actionand ca un burete care absoarbe valoarea adãugatã de la statele membre mai sãrace cãtre cele mai bogate. Chiar si asa, o monedã comunã ar putea functiona dacã aceste disparitãti vor fi reduse aplicand politici coerente de convergentã la nivel comunitar. Or, asistãm la o schimbare de paradigmãde la solidaritate, la responsabilizarea statelor. Or, statele membre au transferat deja sau au partajat competentele de interventie si control, deci avem nevoie de instrumentele europene de interventie adecvate. Instrumentele de solidaritate sunt incã slabe. Mutualizarea riscurilor comune cu care ne confruntãm impreunã pe piata unicã este incã absentã. Se promoveazã la nivel european o intelegere foarte limitatã a disciplinei, pedepsirea statelor membre, ceea ce submineazã sectorul si serviciile publice; se considerã Obiectivele pe Termen Mediu sau criteriile de la Maastricht drept un fel de ‘trebuie sã facã’, in afara oricãrei discutii. Criza ne-a arãtat insã cã statele care respectã aceste criterii, studentii model, departe de a fi protejati, au suferit efectele negative la un nivel nemeritat; colegii din Irlanda sau Spania pot depune mãrturie. Altii, mult mai putin atenti la aceste criterii stricte, au fãcut fatã cu usurintã crizei.(…) Balanta de plãti, gradul de indatorare privat si structura investitiilor private pot fi indicatori mult mai relevanti pentru obiectivele urmãrite.’ În ceea ce priveste Cadrul Financiar Multianual post 2020, negocierile au demarat pe fondul provocãrilor cu care se confruntã Uniunea Europeanã, respectiv criza migratiei si Brexitul, ceea ce presupune noi prioritãti generale privind asigurarea securitãtii si a apãrãrii, precum si suplimentarea resurselor proprii a bugetului european. Avand in vedere aceastã abordare, Parlamentul European considerã necesarã o crestere a bugetului la 1,3% din PNN UE-27, la care se adaugã instrumentele care se contabilizeazã deasupra plafoanelor. În cadrul dezbaterii din Comisia europeanã de Buget, presedinta Comisiei pentru Afaceri Europene, Gabriela Cretu, a subliniat cã ‘Brexitul nu este un motiv pentru tãierea fondurilor europene. În ciuda faptului cã multi regretã faptul cã Marea Britanie va pãrãsi Uniunea, acest moment trebuie privit ca o oportunitate de a clarifica ce fel de Europã ne dorim, de a stabili prioritãtile aferente si de a asigura apoi bugetul necesar pentru atingerea obiectivelor. Dar, in primul rand, trebuie sã decidem acea viziune! Adesea, dãm impresia cã avem deja banii si incercãm sã vedem cine este cel mai puternic pentru a-i lua, pe modelul cunoscut al noptii cutitelor lungi din Consiliul European. Ceea ce vrem cu adevãrat este ca Uniunea Europeanã sã fie mai bine explicatã pentru a se obtin sprijinului democratic. Este necesarã o flexibilitate limitatã, fãrã a renunta insã la stabilirea unor cheltuieli prestabilite pentru finantarea politicilor europene. Elaborarea bugetului in baza unui ‘principiu al flexicuritãtii’ s-ar bucura de un sprijin mai mare. Principiul valorii adãugate europene, bineinteles, trebuie mentinut. Principala valoare adãugatã pentru Uniunea Europeanã, aflatã sub presiunea tendintelor populismului eurosceptic, este mentinerea sa unitã, ca si crearea unui sistem monetar functional, care sã nu submineze Uniunea. As dori sã subliniez doar cateva functii pe care bugetul european trebuie sã le indeplineascã: 1. Finantarea coeziunii intr-o Uniune divizatã economic si social; 2. Crearea unei functii de stabilitate macroeconomicã la nivel european; 3. Consolidarea functiei de redistribuire pentru a face fatã inegalitãtilor; 4. Reinventarea bunurilor publice europene si alocarea de fonduri pentru acestea.’

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.