miercuri, 10 ianuarie 2018

Semnificatia Luptei de la Podul Înalt – Vaslui (10 ianuarie 1475)

miercuri, ianuarie 10, 2018, 3:00
Stire din categoria Actualitate Comentarii: 0 Comentarii pana acum.


Domn al Tãrii Moldovei (1457- 1504), Stefan cel Mare s-a urcat pe tronul tatãlui sãu si a inteles cã adevãrata putere a Moldovei nu este datã de intinderea pãmantului si nici de abundenta resurselor sale, ci de munca, principiile morale si seriozitatea cu care un popor isi croieste destinul sãu. Astfel, cu o manã de fier, el a asigurat linistea si ordinea internã si apoi a reintregit hotarele ciopartite ale tãrii. Desi puternicele state vecine se aflau la apogeul gloriei si expansiunii lor, Stefan a reusit totusi sã se facã respectat si apreciat de conducãtorii acestora, dupã ce in luptele de pe campurile de luptã i-a invins. Grele au fost pentru moldoveni acele vremuri, in care marele domn a cerut Europei Crestine sã vinã alãturi de el si sã apere ce trebuia atunci apãrat: credinta si onoarea cavalereascã . În starea sufleteascã a asteptãrilor de reinnoire ce se anuntau, a nesigurantei tronului si a neincrederii unora in destinul pe care Moldova urma sã-l aibã, domnia marelui voievod a fost una fermã, cãci el era hotãrat sã meargã pe noul drum ce i se deschisese. De aici s-a pornit cãtre instaurarea unei vieti normale in Tara Moldovei, cãtre fundamentarea si trãinicia institutiilor statului, dar si cãtre instituirea unor raporturi firesti intre domnie si boieri si intre voievod si oamenii tãrii. Mai mult decat atat, strãlucita victorie a lui Stefan cel Mare contra ungurilor la Baia (14-15 decembrie 1467) a arãtat nu numai calitãtile de bun strateg militar ale voievodului, dar si ideea de bazã dupã care s-a cãlãuzit in relatiile cu tãrile vecine: aceea de a nu se afla simultan in conflict cu mai multi adversari. Istoria lumii il aseazã la loc de cinste pe voievodul Stefan cel Mare al Moldovei, cãci el a biruit la Vaslui pe cei mai mari dusmani ai Crestinãtãtii: puternica armatã a Imperiului Otoman. De aceea, nicicand vrednicia si mãretia inimilor noastre de vasluieni nu pot fi mai nimerit pretuite ca atunci cand ne intoarcem cu fata cãtre izbanda mãritului Stefan-Vodã la Podul Înalt, acolo unde, cu ajutorul lui Dumnezeu cel Atotputernic, el lea tãiat mana cea dreaptã a necredinciosilor turci. Atunci a primit rãsplata vesnicã de la bunul Dumnezeu, binemeritata laudã a Crestinãtãtii si gloria unei izbande pe care Cerul parcã i-o hãrãzise! În sfanta zi de marti, 10 ianuarie 1475, mãretia si lumina chipului Vasluiului in istorie au fost frumos zugrãvite cu sangele ostenilor din Tara de Jos a Moldovei. Ca un izbãvitor al celor sãraci si folositor robilor, Stefan Vodã a rugat pe Bunul Dumnezeu sã mantuiascã sufletele smeritilor viteji, iubitori de neam si tarã, oameni de aleasã vrednicie si care au stat cu capetele ridicate in fata crestinei Europe care ne datoreazã chiar existenta ei de atunci. Hai sã ne amintim mereu de toti strãmosii nostri care nu au lãsat neamul nostru sã-si ducã destinul la marginile lumii! Dumnezeu ne-a lãsat prin acel sacrificiu al inaintasilor intr-o desãvarsitã pace sufleteascã care sã bolteascã incã asupra intregii tãri! ‘În anul 6983 (1475) ianuarie 10, marti, a fost rãzboi la Vaslui cu puterile turcesti si au biruit atunci Stefan Voievod… Si au cãzut atunci multime mare de pãgani fãrã numãr si au fost prinsi vii multi fãrã numãr care, de asemenea, au fost tãiati si steagurile lor si cu schiptrele lor cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre. Si s-a intors Stefan Voievod cu toti ostenii lui ca un purtãtor de biruintã in Cetatea sa de Scaun a Sucevei si a fost atunci veselie intre oameni si la toate domniile din prejur… Cãci a biruit domnul Tãrii Moldovei limbile pãgane (…).’ – scrie in Letopisetul anonim al Moldovei. Tocmai de aceea, lupta de la Podul Înalt-Vaslui reprezintã nu numai una din cele mai insemnate victorii ale crestinilor asupra turcilor, dar ea se detaseazã de celelalte bãtãlii prin amploarea fortelor desfãsurate, prin armamentul folosit, prin strategia, tacticile de luptã aplicate si, mai ales, prin ingeniozitatea armatei lui Stefan cel Mare de a invinge in camp deschis o oaste mult mai mare. Consideratã ca fiind cea mai mare bãtãlie terestrã medievalã de panã atunci, inclestarea de la Vaslui a rãmas in memoria timpului ca cea mai reusitã izbandã a marelui domn si a consfintit statutul Tãrii Moldovei de ‘poartã a Crestinãtãtii’. Nu numai cã a fost cea mai mare inclestare a romanilor cu ostile otomane, dar si pentru turci a fost o bãtãlie extrem de importantã, cãci – in cazul unei victorii otomane – s-ar fi asigurat pãtrunderea directã a turcilor cãtre Marea Neagrã, Dunãre si Europa Centralã. Astfel, ca urmare a refuzului lui Stefan de a se prezenta la Poarta Otomanã si de a mai plãti tributul pe ultimii doi ani, temutul sultan otoman Mohamed al II-lea, cel care cucerise Constantinopolul in 1453, l-a trimis in Moldova pe cel mai bun pasã al sãu – Soliman – cu o imensã armatã de circa 120.000 de spahii, ieniceri, akingii, tãtari (condusi de Ali-beg) si chiar munteni si bulgari, semn cã lupta avea o mare importantã si pentru Imperiul Otoman. În evidentã inferioritate numericã, Stefan cel Mare nu a dispus de o ostire mai mare de 40.000 de viteji moldoveni, la care s-au adãugat aproape 5.000 de secui, 1.800 de unguri si 2.000 de polonezi veniti in ajutor. În atari conditii, voievodul moldav a trebuit sã adopte o tacticã ce s-a dovedit a fi genialã: hãrtuirea si infometarea continuã a inamicului, fie prin atacuri fulgerãtoare pe flancuri (mai ales, noaptea), fie prin ascunderea proviziilor, parjolirea pãmantului si otrãvirea fantanilor aflate in calea dusmanului. El a dat poruncã sã fie pãrãsite toate asezãrile umane, populatia fiind obligatã sã se retragã spre munte si in zonele greu accesibile. Negura (ceata) si terenul mlãstinos din ingusta Vale a Barladului au fost folosite de voievod in avantajul ostirii sale. De altfel, modul cum Stefan a condus lupta si tacticile folosite de cãtre el sunt si acum studiate la marile Academii Militare din lume. De aceea, comparatia folositã de Nicolae Iorga – anume aceea cã ‘Podul Înalt este Termopile al nostru’ – este pe deplin intemeiatã. Stefan a repezit in calea dusmanului cãlãrime care sã supravegheze deplasarea oastei otomane, sã o hãrtuiascã si sã nu ingãduie cetelor prãdalnice de turci si tãtari sã se desprindã de grosul ostirii ca sã meargã dupã hranã si sã jefuiascã. Locul ales pentru bãtãlie se afla in preajma targului Vaslui, pe ingusta Vale a Barladului, la vãrsarea raului Racova in raul Barlad, intr-o zonã mlãstinoasã prinsã intre pãduri, care ingreuna desfãsurarea amplã a fortelor dusmane si manevrele militare largi. Existã discutii in continuare in privinta plasãrii acestui loc, considerat de cei mai multi ca fiind in zona actualei comune Bãcãoani (din sudul orasului Vaslui), loc care a cãpãtat numele de Podul Înalt, dupã conformatia locului. O altã ipotezã plaseazã locul bãtãliei pe raza actualei localitãti Stefan cel Mare, in nordul actualului oras Vaslui, bazandu-se pe interpretarea unor documente, dar se stie cã Stefan nu ar fi expus orasul Vaslui unui eventual atac militar sau unor incendieri. În dimineata zilei de 10 ianuarie 1475, oastea otomanã a inaintat pe valea Barladului pe o ceatã densã care nu ingãduia sã se vadã bine. Era moinã si zãpada incepuse sã se topeascã, asa cã lunca Barladului era plinã de bãltoace. Faptul cã multi oameni si cai treceau prin acelasi loc transforma Lunca Barladului intr-o mocirlã prin care se inainta foarte greu. Deoarece otomanii nu puteau sã-si dea seama ce oaste au in fatã, Stefan a asezat pe douã linii si de-a curmezisul Fundului Vãii cateva mii de secui si moldoveni. Acestia trebuiau sã-i opreascã pe otomani si sã inceapã lupta. Dusmanul era foarte numeros si putea sã aducã mereu oameni odihniti in luptã. Stefan calculase ca in momentul in care oamenii lui aveau sã dea semne de obosealã, de pe malul drept al Barladului, din marginea pãdurii, mai multi osteni condusi de comisul Manole trebuiau sã dea semnalul de luptã, bãtand din darabane si sunand din trambite si surle. Lucrurile s-au intamplat asa cum a prevãzut voievodul si, cand au auzit otomanii trambitele, surlele si darabanele, ei au crezut cã vor fi atacati din aceea parte, astfel cã grosul ostirii otomane s-a indreptat in acea directie, gãsind aici doar cativa osteni, pe care i-au ucis. Turcii au crezut cã au castigat bãtãlia. În schimb, pe malul stang al Barladului, pe Dealul Mirenilor se afla grosul oastei lui Stefan. Cand turcii au intors spatele, atacand spre marginea pãdurii, au fost izbiti nãprasnic de oastea cea mare a moldovenilor. Asadar, lovite din fatã si lateral, induse in eroare asupra directiei unde se afla grosul ostirii moldovene de surlele si trambitele puse de domn sã le atragã in valea ingustã a Barladului, invãluite in ceata deasã care se lãsase, trupele otomane au cedat panã la urmã sub presiunea atacului fulgerãtor al cavaleriei si al pedestrasilor condusi magistral de Stefan. Panã sã se dezmeticeascã otomanii, panã sã inteleagã cine-i atacã si din ce parte, multi dintre ei au fost ucisi, iar cei care au scãpat s-au pus pe fugã, cu toatã incercarea disperatã a lui Soliman Pasa de a-i opri. Panã la Vadul Siretului (Ionãsesti) si la Dunãre au fost urmãriti si ucisi o mare parte din atacatori, luandu-li-se 40 de steaguri si toate tunurile. Cãpeteniile otomane prinse au fost lãsate in viatã, apoi trimise ca ostatici la principii europeni. Singurul eliberat a fost fiul cãpeteniei Isac pasa. Au murit cam 40.000 de turci si circa 8.000 de moldoveni. Stefan a trimis regilor Matei Corvin al Ungariei si Cazimir al Poloniei mai multe steaguri din cele capturate de la turci, la fel si Papei Sixt al IV-lea de la Roma, ca semn al biruintei de la Vaslui, impreunã cu o scrisoare de multumire. Regele Matei Corvin si-a asumat meritele, scriind principilor europeni cã victoria de la Vaslui a fost obtinutã de Stefan, ‘cãpitanul sãu’. De asemenea, ca pretins suzeran al Moldovei, a cerut principilor crestini bani pentru a continua rãzboiul. Astfel, papa Sixtus al IV-lea a trimis subsidii regelui Matias Corvin, iar voievodului moldovean i-a trimis doar vorbe frumoase, desi solii lui Stefan i-au explicat cã acesta nu este supusul regelui Ungariei, ci stãpan deplin al Tãrii Moldovei si al poporului sãu. Dincolo de aceste nedreptãti, lupta de la Podul Înalt a fost o victorie strãlucitã, care a dus faima domnului in Europa. Papa Sixt al IV-lea, numindu-l principele crestinãtãtii, i-a scris lui Stefan: ‘Faptele tale sãvarsite panã acum cu intelepciune si vitejie contra turcilor necredinciosi, dusmanii nostri, au adus atata faimã numeleui tãu, incat esti in gura tuturor si esti de cãtre toti foarte mult lãudat.’ Totodatã, sultana Mara (mama sultanului Mahomed al II-lea) a spus atunci cã infrangerea din 10 ianuarie 1475 constituie cea mai mare umilintã a Islamului de panã atunci. În fine, insusi cronicarul turc SaùAheddin recunoastea cã: ‘A fost un grozav mãcel si putin a lipsit sã nu fie cu toti tãiati in bucãti si numai cu mare greutate Soliman pasa si-a scãpat viata cu fuga.’ Asadar, aceastã paginã de istorie victorioasã a romanilor a rãmas vie si in timp nu sia pierdut strãlucirea, ci si-a sporit-o, cãci mãreata Moldovã s-a mai sprijinit incã un secol pe stalpii puternici ai biruintei lui Stefan de la Vaslui-Podul Înalt. De aceea, putem spune – acum, cand se implinesc 543 de ani de la aceastã luptã – cã Vasluiul e incã invãluit de lumina istoriei mãrete dãruitã de Stefan Vodã, iar Moldova a devenit in timp liberã, semeatã si deschisã cãtre viitor.

* Dr. Laurentiu Chiriac

Articol scris de:



Posteaza un comentariu