24 Ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Românea

0
149

Anul acesta sãrbãtorim Unirea Principatelor Romane in contextul centenarului Marii Uniri. Constiinta poporului roman despre unitatea sa etnicã este strãveche. Cand romanii din Ardeal coborau la iernat cu turmele lor in Campia Dunãrii sau dincolo de Dunãre, pe tãrmul mãrii, ei auzeau pretutindeni aceeasi limbã si vedeau aceleasi obiceiuri. Tot asa, cand pescarii de la ßbaltã’ treceau cu carele lor de peste peste munti, spre Brasov, Sibiu, Bistrita si mai departe, intalneau aceeasi limbã si isi dãdeau seama cã reprezentau unul si acelasi popor. Cãrturarii moldoveni Grigore Ureche si Miron Costin au stãruit incã din secolul al XVIIlea asupra unitãtii romanilor, arãtand cã moldovenii cu muntenii si cu transilvãnenii una sunt si ßde la RžM ne tragem’, din nobila obarsie a Romei. Dar, dacã exista o constiintã popularã si una cãrturãreascã asupra unitãtii etnice romanesti, nu era, in schimb, si o unitate politicã, existand concomitent trei state: unul la miazãzi de Carpati, numit Tara Romaneascã (sau Muntenia), altul la rãsãrit, numit Moldova, si un al treilea in interiorul lantului Carpatic, numit Transilvania. Mihai Viteazul a fost singurul domn roman care a reusit sã uneascã sub sceptrul sãu cele trei tãri romanesti, in anii 1599-1600. Aceastã unire nu a durat decat putinã vreme, dar amintirea faptei sale nu s-a mai stins niciodatã, rãmanand indreptar luminos pentru urmasi. Primii care au reluat ideea de unitate nationalã au fost reprezentantii scolii ardelene: Petru Maior, Gheorghe Sincai, Inocentiu Micu-Clain si Ion Budai Deleanu. Încã din anul 1772, intr-un memoriu personal, semnat de mai multi inalti dregãtori si adresat Austriei, marele ban muntean, Mihai Cantacuzino, arãta avantajele ce ar decurge pentru Principatele Romane, dar si pentru pacea europeanã, dacã Tara Romaneascã si Moldova s-ar uni si dacã noul stat s-ar bucura de protectia comunã a Austriei si Rusiei. Odatã cu veacul al XIX-lea, ideea unirii politice a romanilor de pretutindeni a devenit tot mai puternicã si a ajuns sã se impunã ca o necesitate obiectivã. Rãpirea Moldovei dintre Prut si Nistru de cãtre Imperiul Tarist, la data de 16/28 mai 1812, a trezit si mai mult constiintele pentru intensificarea eforturilor in scopul fãuririi statului national roman. Adresandu-se boierilor, intr-o scrisoare din 5/17 aprilie 1821, Tudor Vladimirescu le spunea sã ia legãtura ßcu dumnealor boierii moldoveni, ca unii ce suntem de un neam, de o lege si supt aceeasi stãpanire si ocrotiti de aceeasi putere’. Tudor adãuga: ßurmeazã sã stim cele ce se fac acolo, sã le vestim acestea de aici ca fiind la un gand si intr-un glas cu Moldova, sã putem cistiga, deopotrivã, dreptãtile acestor principaturi, ajutandu-ne unii pe altii’. Cãrturarii romani doreau atunci, din adancul fiintei lor, unirea celor trei tãri romanesti. Imaginea Daciei vechi, a tãrii lui Burebista si Decebal, ce se intindea pe ambele laturi ale Carpatilor, domina spiritele. Încã din 1818 invãtatul Dionisie Fotino a publicat ßIstoria vechii Dacii’. Mihail Kogãlniceanu a scos la Iasi, in 1840, publicatia ßDacia literarã’. Transilvãneanul August Treboniu Laurian, impreunã cu munteanul Nicolae Bãlcescu, au inceput sã dea la ivealã, din 1845, la Bucuresti, ßMagazinul istoric pentru Dacia’, editat in cinci volume. Muntenii, intr-un memoriu, cereau domnitorului Gheorghe Bibescu sã lupte pentru infiintarea ßregatului dacic’. Numele strãmosilor ajungea sã aibã semnificatia unui adevãrat program politic: infãptuirea statului romanesc unitar, care rãspundea unei necesitãti politice, economice, sociale si culturale. Astfel, se instituia unirea vamalã dintre Muntenia si Moldova, aplicatã de la 1 ianuarie 1848, precedatã de conventia de comert din anul 1835. În anul 842 tinerii din Muntenia au oferit tronul acestei tãri lui Mihai Sturdza, domnul Moldovei, care insã a refuzat sã-l primeascã, de teama interventiei Imperiului tarist. Unul dintre dezideratele partidei nationale din Moldova, publicate de Mihail Kogãlniceanu in august 1848, la Cernãuti (Bucovina), era Unirea Principatelor. În timpul domniilor lui Barbu Stirbei, in Tara Romaneascã, si Grigore Alexandru Ghica, in Moldova, ideea unirii a pãtruns adanc in spiritele romanilor, pe care domnitorii o sustineau. Astfel, Barbu Stirbei, intr-un memoriu din 1855, trimis marelui vizir, spunea: ßPentru a fi… interpretul credincios al opiniei publice, trebuie sã adãugãm cã dorintele unanime ale valaho-moldovenilor cheamã la unirea celor douã principate sub un singur cap, chiar dacã acesta ar trebui sã fie luat de la una din familiile princiare din strãinãtate, ceea ce ar cruta cu adevãrat o tarã ce a suferit de incercãrile alegerilor si prefacerilor’. Într-un memoriu trimis Conferintei de pace de la Paris, la sfarsitul rãzboiul Crimeii (1856), Grigore Alexandru Ghica cerea, de asemenea, in chip hotãrat, unirea Principatelor Romane. Multumindu-i pentru acest gest, divanul Moldovei declara: ßMãria-ta ai pregãtit calea cãtre mantuirea tãrii noastre, cãci ai sprijinit si ai pledat inaintea areopagului european intrunirea Principatelor, principiu de mãrire, de glorie si de temeinicã asezare a acestei tãri’. Noile divanuri ad-hoc, din Principatele Romane, alese in octombrie 1857, dupã intelegerile de la Osborne dintre impãratul francez Napoleon al III-lea si regina Victoria a Angliei, cereau Portii Otomane si Puterilor garante: – respectarea drepturilor Principatelor si indeosebi a autonomiei lor in cuprinderea vechilor lor capitulatii incheiate cu Înalta Poartã in anii 1393, 1460, 1511 si 1634; – unirea Principatelor intr-un singur stat, cu numele Romania; – print strãin, cu mostenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei si ai cãrui mostenitori sã fie crescuti in religia tãrii noastre; – neutralitatea Principatelor; – putere legiuitoare incredintatã unei Obstesti Adunãri, in care sã fie reprezentate toate interesele natiei. Prin Conventia prevãzutã de Tratatul Încheiat la Paris, in ziua de 7/19 august 1858, sau hotãrat urmãtoarele: – Muntenia si Moldova vor purta numele de Principatele Unite; – la Focsani va exista o Comisie Centralã care va pregãti legile; – tot la Focsani va exista o Curte de Casatie comunã si armatele vor primi o organizare identicã spre a forma, la nevoie, una singurã; – fiecare tarã va avea domnul sãu, care va carmui si administra cu ajutorul ministrilor si va exista o adunare legislativã. În acest fel, Conventia devenea noua Constitutie a Principatelor Muntenia si Moldova. Conform noii Constitutii, moldovenii au ales ca domn al Moldovei, la 5/17 ianuarie 1859, pe colonelul Alexandru-Ioan Cuza. În Muntenia se vorbea la inceput de Gheorghe Bibescu si de Barbu Stirbei, fosti domnitori. Învingand elementele conservatoare, reprezentantii partidei nationale au reusit sã aleagã ca domn, la 24 ianuarie / 5 februarie 1859, tot pe colonelul Alexandru-Ioan Cuza. Un ziarist al epocii, George Valentineanu, scria: ßTot Bucurestiul era in picioare, de la Filaret si Dealul Mitropoliei panã la Bãneasa, miscat de aceastã veste salvatoare si strigand din rãrunchii inimii: Trãiascã Unirea! Trãiascã Cuza Vodã! Trãiascã Rosii si Albii! Trãiascã boierii si poporul! Bucuria era in culme. Toti isi deterã mana si se sãrutarã ca niste frati. Nu mai erau resimtite sentimente separatiste, nu mai erau partide (…). Lacrimi de bucurie ieseau din ochii tuturor’. A fost unul din rarele momente de concordie nationalã pe care le-au trãit romanii in istoria lor. Prin dubla alegere a lui Alexandru-Ioan Cuza, care a provocat o mare insufletire in Moldova, Muntenia si Transilvania, inaintasii nostri au stiut sã impace textul Conventiei de la Paris (din 7/19 august 1858), cu dorinta tãrii intregi. Astfel, lupta pentru unire a inregistrat un succes rãsunãtor, dubla alegere insemnand inceputul procesului de construire, pe baze moderne, a statului national roman. Referindu-se la atmosfera in care s-a votat Unirea Principatelor Romane, H. Churchil, consulul britanic de la Iasi, nota, la 6 februarie 1859: ßAlegerea lui Cuza in Tara Romaneascã a creat un mare entuziasm aici. Se considerã cã sa efectuat un mare pas spre Unirea care va fi infãptuitã, dacã nu i se vor opune mãsuri puternice. În jurnalele din Moldova s-a declarat clar cã dacã Poarta va indrãzni sã refuze investitura, romanii ii vor respinge autoritatea si, de la primul panã la ultimul, isi vor apãra drepturile panã la capãt’. Evenimentul a avut ecou si peste hotare, starnind comentarii elogioase in Franta, Marea Britanie, statele italiene s.a. Cunoscutul revolutionar maghiar Ludwig Kossuth scria cã ßun astfel de spirit e necesar ca un popor sã intemeieze o patrie, dacã a pierdut-o, sã si-o recistige’. Sugestivã pentru entuziasmul populatiei romanesti de pretutindeni, dupã dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, este telegrama trimisã domnului de locuitorii judetului Fãlciu: ßFapta pe care Mãria-Voastrã ati isprãvit, slobozind neamul romanesc din boieresc, munca silitã… este atat de mare cat nu o poate scrie niminia. Dumnezeul pãrintilor nostri pãstreze zilele Mãriei Tale ferice. Îl rugãm sã ia din zilele noastre si a copiilor nostri si sã adaoge la ale Mãriei Tale, sã ne pui la cale panã la sfarsit. Rugãmu-te, dã-ne voie ca de acum inainte sã te numim Pãrintele cel bine Voitor si slobozitorul neamului tãrãnesc’.

*Colonel (rtr.) Constantin CHIPER

NOTE:
1. General Vasile Milea s.a., Istoria militarã a poporului roman, volumul IV, Editura Militarã, Bucuresti, 1987
2. I. Boicu, Gh. Platon, Al. Zub, Cuza Vodã, In memoriam, Editura Junimea, Iasi, 1973
3. Constantin C. Giurescu, Alexandru Ioan Cuza, Editura Militarã, Bucuresti, 1973
4. Istoria romanilor, volumul VII, Constituirea Romaniei moderne (1821-1878), Editura Enciclopedicã, Bucuresti, 2003.

NOTÃ: În urmãtoarele douã editii, vom prezenta repere din viata si activitatea lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul care a reusit sã desãvarseascã Unirea Principatelor si sã dea noului stat, Romania, o organizare modernã, rãmanand generatiilor viitoare sã actioneze pentru infãptuirea Marii Uniri din anul 1918.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.