LECTIILE MARII UNIRI DIN 1918

0
213

De câteva zile, natiunea românã a intrat pe linia dreaptã a Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Numeroase organizatii ale societãtii civile si-au anuntat deja predispozitia angajãrii lor în manifestãri de elogiere a personalitãtilor care au fãcut posibilã Marea Unire, de comemorare a jertfelor eroilor, de recitire a lectiilor istoriei. De aici încolo, în anul si-n lumina Centenarului, toate declaratiile, deciziile si actiunile noastre vor avea o semnificatie cu totul deosebitã. În aceastã luminã se vor împlini înfrãtiri, adunãri vibrante, conferinte, simpozioane, emisiuni si concerte, în cadrul cãrora, sper, se vor lansa idei, se vor dezbate situatii, se vor evalua consecintele si se vor trage învãtãminte.

În acest spirit înãltãtor si mobilizator, actiunile noastre trebuie sã porneascã numaidecât de la constiinta faptului cã România de astãzi este continuatoarea de drept si mostenitoarea de suflet a României anului 1918. Biruit-a dreptatea, anunta la Alba-Iulia 1918 un mare preot patriot. Prin urmare, credem cã sansa victoriei se poate repeta, dacã vom fi drepti, dacã toate initiativele si lectiile înaintasilor vor fi asumate plenar de întreaga clasã politicã româneascã, indiferent de culoare si mandat.
Prima actiune pe care vreau s-o lansez este ca noi, partidele parlamentare, sã semnãm pânã la sfârsitul acestui an o Conventie, pe modelul Declaratiei de la Snagov, din 1995, care sã ateste acordul fortelor politice pentru crearea unei strategii nationale de dezvoltare si de reîntregire a României – o strategie axatã pe douã paliere, fiecare dintre ele cu obiectivele anulãrii a douã consecinte istorice nefaste pentru tara noastrã.
Primul obiectiv priveste România în granitele ei actuale si tine de zonele defavorizate ale Moldovei din partea de Est si Nord-Est a României. Aceastã parte a Tãrii a purtat pe umerii ei cele mai grele încercãri ale Rãzboiului de Reîntregire, a fost teatru devastator în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial si zonã marginalã preponderent agrarã în anii comunismului. Este în puterea României de azi sã desfãsoare programe si proiecte prioritare de modernizare a Estului si Nord-Estului tãrii în conformitate cu politicile nationale si comunitare europene. În prim-plan este nevoie sã punem proiectele de dezvoltare a infrastructurii, urmate de investitii publice majore, care sã atragã, la rândul lor, investitii internationale, creînd noi servicii si locuri de muncã bine plãtite. De exemplu, extensiunea vitalã pentru Chisinãu a Gazoductului Iasi – Ungheni sau initiativa legislativã, sustinutã si de subsemnatul, de investitii prioritare în Autostrada Iasi – Târgu-Mures „Autostrada Unirii”, cu mari conotatii strategice prin deschiderea ei cãtre Republica Moldova si chiar Ucraina! În calitatea mea de senator de Vaslui insist pe aceste prioritãti – în stare sã impulsioneze dezvoltarea regiunii si sã opreascã depopularea intensivã a zonei, cu toate consecintele benefice pentru ea. Ar fi bine ca bugetul pentru anul viitor, la care se lucreazã acum, sã includã elementele noii strategii. Obiectivele unificatoare de modernizare economicã, proiectele cu potential cultural-istoric de importantã nationalã si europeanã urmeazã sã fie parte a acestei strategii.
Al doilea obiectiv trebuie sã includã Republica Moldova, cel de-al doilea stat românesc, precum îi spunem noi, parte din Basarabia istoricã care, la 1918, a pus începutul reîntregirii pãmânturilor românesti. Republica Moldova este o consecintã directã a Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, pact de agresiune care trebuie, în numele umanitãtii, anulat si de facto, nu doar de iure. Desi apãrutã dupã destrãmarea imperiului sovietic gratie miscãrii de eliberare nationalã de la finele secolului XX, Republica Moldova nu a fost condusã niciodatã de exponentii acestei miscãri. Centrele imperiului reciclat au reusit sã impunã Republicii Moldova guvernãri obediente, mare parte din ele antinationale si antiromânesti. Clasa politicã apãrutã la Chisinãu dupã 1991 s-a dovedit a fi mult mai afectatã de cei 46 de ani de ocupatie ruseascã sovieticã, decât cea de la 1918, dupã ocupatia taristã de 106 ani. Lucidã si abilã politic, dar si exemplar determinatã national, acea eminentã echipã de politicieni si intelectuali a parcurs în patru luni de zile calea de la sedinta de constituire a Sfatului Tãrii, la 21 noiembrie 1917, la sedinta de unire din 27 martie 1918, care a votat Unirea cu Patria-mamã. A fost o alegere pe cât de dreaptã, pe atât de vizionarã, având în vedere consecintele instaurãrii în Rusia a statului bolsevic al terorii si genocidului.
La confluenta secolelor XX-XXI, conditiile sunt putin diferite. Prãbusirea imperiului sovietic nu a provocat, din fericire, un al treilea rãzboi mondial. Rusia a adoptat alt regim, dar nu s-a pocãit pentru crime, pentru agresiune, pentru genocid. Evenimentele din Ucraina demonstreazã aceleasi politici agresive si militariste.
Cel mai grav lucru în aceastã istorie este cã la Chisinãu, sub presiunea colosului rãsãritean, încã nu a apãrut acea guvernare decentã si responsabilã, care ar constientiza cã iesirea din acest calvar dilematic este doar Unirea cu Tara. Mai mult, constientizarea generalã a reunificãrii celor douã maluri de Prut este mult mai anemicã decât dodonismul adversarilor nostri ce-si promoveazã acolo politicile lor de separatism national si segregare interetnicã.
Apreciind consecventa în sustinerea cursului european al Republicii Moldova, nu pot trece cu vederea si anumite derapaje, venite, cu regret, dinspre Bucuresti. Cu tot respectul fatã de institutia prezidentialã, multi dintre votantii de peste Prut ai actualului Presedinte rãmân consternati atunci când Presedintele României declarã la Bruxelles cã, citez: „O scurtãturã via unirea cu România cred cã nu este o cale foarte fezabilã în acest moment”. Nu vreau sã intru în polemici contraproductive, de interpretare a nuantelor, dar „scurtãtura” din 27 martie 1918 chiar s-a dovedit a fi una „foarte fezabilã” si cu consecinte faste pentru natiune.
Ca membru al Parlamentului României, nu pot trece cu vederea si lipsa unui cadru sistemic de promovare a dezideratului de reîntregire. O strategie nationalã asumatã de întreaga clasã politicã, sprijinitã de crearea unui Fond National al Reîntregirii, ar suplini restantele la acest capitol si ar mobiliza întreaga societate, de aici si de dincolo de Prut, sub flamura aceluiasi unic ideal. Îndemnul nostru cãtre toatã clasa politicã este sã demonstrãm natiunii cã suntem oameni de cuvânt si de faptã, vrednici de mostenirea precursorilor nostri de la 1918.
Cu prilejul Zilei Nationale a României, aducem felicitãri tuturor românilor, oriunde s-ar afla: acasã sau pretutindeni, pe meridianele globului.

Dumnezeu sã binecuvânteze România!
Dumnezeu sã binecuvânteze poporul român!

• Ion Hadârcã, senator de Vaslui

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.