miercuri, 11 octombrie 2017

Trei elevi din zece sunt amenintati cu bãtaia de colegi

miercuri, octombrie 11, 2017, 3:00
Stire din categoria Actualitate Comentarii: 0 Comentarii pana acum.


În unitãtile scolare, creste, de la o zi la alta, un fenomen care promoveazã un comportament violent în rândul copiilor, cunoscut si sub numele de bullying. Potrivit unui studiu „Salvati Copiii” în 2016, în scolile românesti, 3 din 10 copii sunt amenintati cu bãtaia de colegi.

Studiul Fundatiei ‘Salvati Copiii’ Romania aratã cu unul din patru copii a fost umilit in fata colegilor. Cercetarea fãcutã de cãtre organizatie a urmãrit modul de reactie al copiilor si al pãrintilor cu privire la fenomenul de bullying. Potrivit csid.ro, au fost vizate diferitele tipuri de manifestãri asociate cu acest comportament, printre care se numãrã excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violenta fizicã. Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere si de luare in deradere a cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit in cercul sãu de cunostinte sau de cãtre colegi care il strigã intr-un anume fel. Uneori aceste tachinãri se transformã in imbranceli sau chiar, in unele cazuri, in atacuri fizice.

De ce apare Bullying-ul în rândul copiilor?

‘Ce ne-a surprins este numãrul mare de elevi, aproximativ 70%, care au spus cã au fost mãcar o datã martorii unei situatii de hãrtuire in clasa lor, dar si in grupul lor de prieteni, ceea ce ne aratã cã bullyingul nu vizeazã doar grupuri largi sau necunoscute de copii, ci apar si in acele grupuri in care ne asteptãm ca relatiile de prietenie si cooperare sã fie stranse’, a declarat psihoterapeutul Diana Stãnculean, potrivit csid.ro. În urma studiului, s-a constatat cã bullying nu inseamnã numai un comportament agresiv in viata realã a copiilor, ci si in cea virtualã. Astfel, peste 60% dintre elevi au mãrturisit cã s-au intalnit in mediul virtual cu mesaje, care i-au umilit sau care i-au rãnit. Psihologii sunt de pãrere cã primul factor care conduce la un astfel de comportament este legat de mediul familiar si de ceea ce copiii vãd acasã, la pãrinti. Ca urmare a acestui lucru, sase din 10 copii cresc cu o formã de violentã fizicã sau emotionalã. ‘Ne crestem copiii cu palma la fund, cu etichete puse in frunte. Dacã ne uitãm in istoricul copiilor care fac bullying, cat si in cel al victimelor de bullying, vom gãsi aproape intotdeauna un background familiar complicat, violentã fizicã explicitã sau sunt martori ai unor relatii violente intre pãrinti. Al doilea factor major tine de scoalã si de faptul cã in scolile din Romania, la nivel de programã scolarã, nu avem continuturi si atitudini pedagogice, care sã ii ajute pe copii sã dezvolte relatii de cooperare, de empatie. Scoala romaneascã are ca valoare principalã competivitatea si ierarhia si in micã mãsurã incurajeazã toleranta intre copii si astfel, comportamentele de bullying apar cu foarte mare usurintã’, a adãugat psihoterapeutul.

Ce spune Ministerul Educatiei

Pe de altã parte, Ministerul Educatiei sustine cã, potrivit ariei curriculare, problema fenomenului de bullying este abordatã de mai multe discipline din trunchiul comun. ‘Din perspectiva strict curricularã, problematica violentei, in particular a conflictelor in relatiile interumane, este o temã explicitã in cadrul unor discipline socioumane de trunchi comun/obligatorii, precum Culturã civicã, Logicã, argumentare si comunicare, Psihologie, Sociologie, Filosofie sau a unor discipline optionale, aflate in oferta nationalã, intre care mentionãm: Culturã civicã (educatie moralcivicã), Culturã civicã-Educatie pentru drepturile copilului, Educatie interculturalã, Educatie civicã-liceu, Drepturile omuluiliceu’, a explicat secretarul de stat pe invãtãmant preuniversitar din Ministerul Educatiei, Ariana Bucur. Federatia Asociatilor de Pãrinti a cerut in nenumãrate ori ministerului Educatiei suplimentarea numãrului de consilier in scoli. În momentul de fatã, in tara noastrã, existã un psiholog la 800 de elevi.

Parintii cer sa se ia masuri

‘Noi am cerut la minister mãrirea numãrului de psihologi din clasã si cu formarea cadrelor didactice in acest sens pentru cã nu este suficient doar cursul de psihopedagogie pe care profesorii il au in timpul facultãtii. Ministrul Pop ne-a promis cã va remedia aceastã situatie cu atat mai mult cu cat dispune si de fondurile necesare pentru asa ceva. (…) Pãrintii vin sã se plangã, dar noi nu putem face demersuri decat dacã aceste sesizãri sunt scrise, ori in conditiile in care adultului ii este teamã de repercusiunile asupra copilului, se tem sã mai facã plangeri scrise. Iar in situatia asta totul este verbal si noi tot verbal incercãm sã rezolvãm situatiile, dar este destul de complicat’, a declarant vicepresedintele Federatiei Nationale a Asociatiilor de Pãrinti, Eugen Ilea. Specialistii spun cã nici in regulamentele de functionare ale scolilor si nici in strategia nationalã de combatere a violentei dintre copii, nu apare cuvantul ‘bulllying’ si asta din cauza faptului cã pentru adulti este mai important ca elevul agresor sã fie pedepsit decat educat. ‘Chiar dacã apare acest comportament, multor copii le este fricã sã povesteascã acasã despre astfel de abuzuri, fie dacã au fost ei victime sau doar dacã au fost martori. De aceea nevoia de consilieri scolari este enorm de mare, astfel copiii ar trebui sã fie mai deschisi si cu pãrintii si cu colegii lor din clasã’, a adãugat Eugen Ilea. Dar reprezentantii Ministerul Educatiei precizeazã cã regulamentele de functionare prevãd metode de interventie in astfel de cazuri, nu si de prevenire a abuzurilor de orice fel din mijlocul scolilor. ‘Regulamentulcadru de organizare si functionare a invãtãmantului preuniversitar prevede proceduri de interventie la nivelul unitãtilor de invãtãmant in situatii de violentã si stipuleazã rolul Comisiei pentru prevenirea si eliminarea violentei, a faptelor de coruptie si discriminãrii in mediul scolar si promovarea interculturalitãtii. În functie de nevoile elevilor, pãrintilor, cadrelor didactice si ale scolilor, centrele judetene/centrul municipiului Bucuresti de resurse si asistentã educationalã deruleazã, pe langã activitãtile de consiliere, programe menite sã contribuie la formarea si dezvoltarea unor atitudini si comportamente eficiente in relatiile dintre pãrinte-copil in vederea imbunãtãtirii calitãtii climatului psiho-emotional si intrafamilial, la consolidarea parteneriatului scoalã – familie’, a adãugat secretarul de stat, scrie csid.

Consecintele bullying-ului

Prin definitie, bullying-ul este ceva ce se repetã sistematic in viata unui copil, iar consecintele sunt severe, explica psihologii. ‘Cele mai severe efecte pentru copilulvictimã tin de aparitia tulburãrilor din sfera anxios-depresivã, cel mai adesea acesti copii ajung sã intre intr-un episod depresiv, in cazul celor mai vulnerabili, apare si ideea de suicid, bullying-ul fiind unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru aparitia suicidului la varsta adolescentului. O altã consecintã este refuzul de a merge la scoalã si atunci, cei din jur isi dau seama cã este ceva in neregulã. Nu trebuie neglijat nici copilul care agreseazã. Studiile aratã cã 25% dintre copiii care fac bullying evolueazã cãtre diagnostic cu tulburãri de conduitã la varsta adolescentei. Pe romaneste, ajung niste mici delicventi, care functioneazã marginal la limita legii, care isi transformã agresivitatea fizicã si verbalã in strategie de comportament’, precizeazã psihologul. În continuare, 37% dintre copiii participanti la chestionar au mãrturisit cã s-au rãspandit zvonuri umilitoare si denigratoare in spatiul scolii despre ei, 84% dintre copii afirmã cã au fost martorii unei situatii in care un copil amenintã un altul, 80% a uneia in care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situatii repetate in care un copil era imbrancit si lovit usor de cãtre alti copii. Potrivit ultimelor date centralizate de cãtre ministerul Educatiei, panã in 2015, se raportau anual aproximativ 19.000 de cazuri de violentã de orice fel la nivelul unitãtilor scolare, dar specialistii in educatiei spun cã numãrul este mult mai mare din cauza faptului cã celor mai multi dintre elevi le este teamã sã raporteze abuzurile suferite sau cele la care au fost martori. (sursa: csid.ro)

Articol scris de:



Posteaza un comentariu