miercuri, 13 septembrie 2017

Maestrul Gheorghe Alupoaiei – între sculpturã si graficã (I)

miercuri, septembrie 13, 2017, 3:00
Stire din categoria Actualitate Comentarii: 0 Comentarii pana acum.


„Nu încerca sã fii un om de succes, ci sã fii un om de valoare.” Albert Einstein

Cine este atent la ceea ce consacrã in timp viata unei urbe va avea surpriza sã descopere oameni si fizionomii care se disting in peisajul cotidian prin simplitate, onestitate si bunã cuviintã, prin preocupare si devotament in slujba unei idei, unui principiu, sau unui proiect asupra cãruia isi concentreazã timpul si energia. Este si cazul unui trecãtor simplu prin zona Donici a orasului nostru, care, intruchipand un asemenea personaj, poate fi observat zilnic indreptandu-se constant spre douã directii. Fie spre piata centralã a orasului, unde isi face cuvenitele cumpãrãturi cotidiene sau participã la diverse manifestãri culturale (al cãror subiect sau participant activ nu rareori este), fie spre partea de nord a orasului, cel mai adesea prin fata Liceului ‘Kogãlniceanu’, pentru a ajunge undeva pe Delea, unde, ascunsã printre bãlãrii, zace o micã constructie dãrãpãnatã, uitatã de lume si de vreme, in care talentul si mãiestria artistului plãmãdesc adevãrate opere de artã. De staturã mijlocie, usor aplecat de spate si cu un mers agale, cu o minã meditativã si pierdutã in cine stie ce proiecte artistice care il macinã sistematic, tresãrind parcã din visare atunci cand cineva cunoscut ii atrage atentia cã trece prin apropiere, maestrul Gheorghe Alupoaiei (cãci despre el este vorba) se va opri pentru o clipã, scuzanduse curtenitor si vinovat de ‘lipsa sa de atentie’ continuandu-si apoi drumul si ritualul sãu zilnic. Atata timp cat vremea ii permite acest ritual, va continua intr-adevãr, zilnic, pentru cã frigul, care in zona noastrã tine din noiembrie panã in aprilie (cale de sasesapte luni pe an), il va forta sã-si limiteze activitatea creatoare in domeniul sãu predilectsculptura, si sã incerce alte modalitãti de exprimare plasticã. Este usor de imaginat pentru oricine cate opere artistice ar fi fost realizate dacã acest dar si har s-ar fi putut manifesta intr-un spatiu amenajat si dotat corespunzãtor, ca sã nu mai vorbim de faptul cã pentru urbe ar fi putut deveni o adevãratã scoalã a fenomenului artistic, a educatiei estetice, care panã la urmã formeazã fundamentul cultural al unei comunitãti si, de ce nu, actul de identitate si pasaportul peste timp al acesteia. Nu as fi atins acest punct sensibil al omului de artã Gheorghe Alupoaiei dacã nu as fi fost efectiv bulversat de generozitatea acestui om care, in pofida acestor vexatiuni conjuncturale, rãspunde cu arta sa elaborand nu mai putin de trei volume intitulate ‘Semne grafice de recunostintã’, in care evocã personaje si personalitãti care au marcat si marcheazã istoria acestor locuri. Pentru cã, in spatii incropite ad-hoc, acest om, prin munca si viziunea sa artisticã, avea sã innobileze zestrea culturalã a acestor locuri. De la monumentalitatea grupului statuar de dimensiunea celui cunoscut sub numele de ‘Propatria’, avand ca subiect momentul istoric al reintregirii neamului romanesc, proiectat si executat intr-o halã pãrãsitã, tronand astãzi pe Movila lui Burcel cu cele douã componente ale sale (Dacia Traiana » simbolizatã de o femeie rupand tratatul Molotov- Ribentrop si o hartã a Romaniei Mariavandu-l in centru pe maresalul Ion Antonescu care ordonã trecerea Prutului), panã la bustul simbolului culturii noastreEminescu, conceput in maghernita descrisã mai sus, maestrul isi va continua cu stoicism misiunea sa. De remarcat faptul cã, in opinia specialistilor, bustul lui Eminescu este unul din cele mai reusite sculpturi ale poetului nostru national, tronand, si el, astãzi pe un soclu monumental la Edmonton, in Canada, operã care ar face cinste oricãrui lãcas de culturã din Romania. În arta sa, maestrul va aborda cu aceeasi dezinvolturã a talentului creator si miniatura sculpturalã, dar si grafica portretisticã, mai ales atunci cand intemperiile zonei noastre il impiedicã sã-si punã in practicã ideile sale in planul mestesugului pe care-l stãpaneste atat de bine. Se pare cã si sculptorul nostru impãrtãseste soarta marilor creatori de valori artistice enuntatã de Friederic Nietzsche cand spunea: ‘Toate cuceririle mari sunt eruptii vulcanice ale pasiunilor omenesti, rãscolite de zeita crudã a mizeriei, de flacãra exemplului personal, si niciodatã de jeturile de limonadã ale literatilor estetizanti’. Cu modestia si discretia tipicã omului de valoare care creeazã valori, maestrul Gheorghe Alupoaiei se adapteazã cu stoicism greutãtilor vietii si vicisitudinilor vremurilor noastre, in care cultura cu greu isi gãseste locul intr-o societate bazatã pe valori materiale, unde concurenta si profitul dicteazã, or cultura poate aduce orice, numai profit nu. Provenit din partea de nord a Moldovei, zonã binecuvantatã de-a lungul timpurilor cu nume de referintã ale istoriei si culturii noastreStefan Luchian, Ciprian Porumbescu, George Enescu, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Ion Irimescu etc. -, Gheorghe Alupoaiei vede lumina zilei pe 18 martie 1944, in comuna Zamostea, judetul Suceava, intr-o familie modestã cu cinci copii, in familie neexistand o traditie in domeniul artelor plastice. Studiile primare si gimnaziale le va face la scolile din satul Canada, Lisna si comuna Suharãu (astãzi, judetul Botosani), unde se mutaserã pãrintii. Înclinatia sa cãtre artã se va vãdi incã din aceastã perioadã, asa incat pãrintii vor face efortul de a-l trimite la Iasi, unde va absolvi cursurile Liceului de Muzicã si Arte Plastice ‘Octav Bãncilã’, desãvarsindu-si apoi pregãtirea in domeniul artei la Facultatea de Arte Plastice a Institutului Pedagogic din Iasi (19631966), sub coordonarea maestrilor Iftimie Barleanu, Vasile Condurache, Dumitru Cãileanu si Ion Buzdugan. Sunt maestrii care-i vor creiona destinul, pe care, la randul sãu, ii va evoca mereu cu emotie, cãldurã si veneratie, ori de cate ori va avea prilejul. Timp de 41 de ani, a activat in invãtãmant in calitate de professor, predand educatia plasticã, dar si coordonator sau manager de pe pozitia de inspector sau director de scoalã, la Barlad si Vaslui, calitãti in care va cultiva in randul tinerilor dragostea pentru frumos si va pregãti pe cei care aveau inclinatie pentru artele plastice, unii dintre ei astãzi personalitãti in domeniu, cum ar fi Raluca Cosmasculptor, Felix Aftenepictor (presedintele Asociatiei Artistilor Plastici Iasi), Laurentiu Burlacusculptor, Dorin Filichesculptor, Cosmin Atanasiearchitect, Vlad Sadiciarchitect, Ramona Popliucgrafician, Georgel Pascugrafician, pictorii Cãtãlin Genete, Diana Pulpan si Iuliana Jegan, Marian Antoniumuzeograf si multi altii. Astãzi, vorbim despre maestrul Gheorghe Alupoaiei ca despre o personalitate artisticã care, prin realizãri de substantã, si-a castigat un loc binemeritat in randul creatorilor de artã, motiv pentru care a si fost cooptat ca membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania. Douã sunt domeniile pe care le abordeazã, cu sublinierea faptului cã fiecare in parte poate consacra o valoare artisticã. Primul este, desigur, domeniul sculpturii, in care abordeazã atat sculptura monumentalã, materializatã prin douã opere de exceptie: un grup statuar ‘Propatria’ (despre care am fãcut vorbire mai sus) si a doua, statuia lui Stefan cel Mare si Sfant din curtea catedralei episcopale ‘Sfintii Apostoli Petru si Pavel’ din Husi. În acelasi domeniu, abordeazã portretul sculptural, prin realizarea a nu mai putin de 38 de busturi, reprezentand tot atatea personalitãti ale istoriei si culturii noastre, rãspandite pe teritoriul judetului in zone de care aceste personalitãti sunt legate prin nastere sau destin. Ceea ce caracterizeazã insã portretul sculptat al maestrului Alupoaiei este autenticitatea, in sensul cã redã cu fidelitate fizionomia personajului, incat cel portretizat se recunoaste, iar cel familiarizat cu domeniul istoriei recunoaste fãrã dificultate personajul. Asa de pildã, cine priveste bustul lui Stefan Ciubotãrasu de la Lipovãt, cu acea minã zglobie, deschisã si cu un amestec de glumã si seriozitate, de parcã ti-ar vorbi, are sentimentul cã aude acea voce inconfundabilã, venind din strãfundurile istoriei redatã in filmele istorice care l-au consacrat, si totusi atat de familiarã celor care l-au cunoscut, ascultat sau urmãrit ca actor. Nota aceasta de autenticitate este comunã tuturor lucrãrilor maestrului, incat privitorul nu are nicio dificultate in a descifra portretul, pentru cã nimic nu este adãugat, asa cum nimic nu este sustras din ceea ce alcãtuieste fizionomia personajului.continuare în numãrul viitor

• Valeriu Lupu doctor în stiinte medicale

Articol scris de:



Posteaza un comentariu