vineri, 11 august 2017

TRADITII DE ADORMIREA MAICII DOMNULUI SAU USPENIA

vineri, august 11, 2017, 3:00
Stire din categoria Actualitate Comentarii: 0 Comentarii pana acum.


Adormirea Maicii Domnului, Sfânta Maria Mare, Precista Mare sau Uspenia, cum este numitã în popor, Sfânta Marie Mare este o sãrbãtoare importantã din perioada de varã si care aduce în atentie, pe lângã rânduielile din cultul ortodox închinate cinstirii Maicii Domnului, si cele de traditie veche româneascã.

Dupã sãvarsirea tuturor tainelor mantuirii noastre si dupã Înãltarea Domnului Iisus la ceruri, Prea Curata si Prea binecuvantata Fecioarã Maria, Maica lui si Mijlocitoarea mantuirii noastre, s-a apropiat de prea cinstita si prea slãvita ei Adormire, fiind plinã de zile. Deci dorind ea ca sã iasã din trup si sã se ducã la Dumnezeu, pentru cã era cuprinsã de necurmatã si necontenitã dumnezeiascã dorintã ca sã vadã prea dulcea si prea dorita fatã a Fiului sãu, ea se ruga Domnului cu cãldurã ca sã o ia pe ea la Dansul din valea aceasta a plangerii si sã o ducã in bucuriile cele de sus si nesfarsite. Fecioara zãcea cu cinste pe patul cel impodobit, se pregãtise cãtre fericita plecare, asteptand venirea la dansa a Fiului si Domnului ei cel prea dorit. Deodatã a strãlucit in casã o luminã a dumnezeiestii slave. De acea strãlucire lumanãrile s-au intunecat, iar acoperãmantul casei se vedea deschis, si slava Domnului venea din cer. Atunci iatã Hristosul, Împãratul slavei, cu arhangheli si cu ingeri au vestit Prea Sfintei Fecioare Maria mai inainte cã el se apropia cãtre Prea Curata lui Maicã. Ea s-a ridicat de pe pat, sarguindu-se intru intampinarea lui, si s-a inchinat Domnului sãu. Sãrbãtoarea a pãtruns la noi odatã cu generalizarea cultului mariologic in Rãsãrit, prin secolul al V-lea. Romanii i-au acordat o cinstire deosebitã, sãrbãtoarea fiind asteptatã, dupã unele traditii, cu aproape aceeasi bucurie ca Pastele sau Crãciunul. O dovadã a acestei cinstiri este si postul de douã sãptãmani (1 – 14 august) care precede sãrbãtoarea si care se tine de cãtre crestini pretutindeni, nefiind ingãduitã mancare de dulce decat bolnavilor si copiilor, cãci postul ei este tinut mai abitir ca al Crãciunului, dupã cum aratã traditia. Cu privire la perioada postului, muscelenii nu mãnancã nici chiar untdelemn, iar dezlegare de peste nu-i decat o singurã zi, Pobrejenia, cã Postul Suntã-Mãriei este rupt din Pãresimi. De asemenea, in popor existã credinta potrivit cãreia, ßLa inceput, Postul Pastilor era de nouã sãptãmani, dar vãzandu-se cã e prea lung si prea sãrãcãcios, si cã oamenii ieseau prea slabi in primãvarã, cand trebuia sã se dea cu totul muncilor, sa micsorat acest post cu douã sãptãmani si s-au pus aceste zile de post inaintea Suntãmãriei Mari, cand e belsug de legume si zarzavaturi’. Postul Adormirii Maicii Domnului nu trebuie sã se confunde cu Postul Maicii Domnului, impãmantenit in traditia crestinilor ca o formã de evlavie popularã si care se crede cã aduce implinirea tuturor dorintelor. Randuiala acestui post era mai demult aceea ca sã se posteascã incepand cu ziua de luni (in orice perioadã de peste an), toatã ziua panã a doua zi dimineatã. În sãptãmana urmãtoare se postea ziua de marti si, tot astfel, mai departe zilele urmãtoare, in decurs de sapte sãptãmani. Pe durata postului, candela trebuia sã ardã neincetat. Modul de postire era aspru, fãrã mancare, numai unii oameni mancau putinã paine si beau apã. Astãzi se tine numai postul randuit de Bisericã si care inseamnã o pregãtire pentru cinstirea cum se cuvine a sãrbãtorii crestine. În pãrtile Moldovei Sfanta Maria Mare era consideratã, a mortilor, se fac si praznice pentru cei din lumea de dincolo, atat in dimineata sambetei de dinaintea sãrbãtorii, cat si a doua zi, dupã Sfanta Marie, mai ales cand rãposatii sunt inecati, arsi, mancati de lupi sau au suferit alte cumpene, dar fiind pomeniti toti ce au numele pornind de la cel al Preacuratei. Sãrbãtoare de Adormirea Maicii Domnului nu este nici un motiv de petrecere si nici de serbare a numelui. Acest lucru se face de Sunta Mãrie Mica sau Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie). Formele cultice traditionale, inchinate sãrbãtorii Adormirii Maicii Domnului, dincolo de caracterul popular, sunt o expresie a sentimentului de cinstire mai deosebitã cu care romanii fac din sãrbãtoare un prilej de intimizare a credintei lor in rituri si practici ce se aduc, de fapt, ca o ofrandã de viatã, de suflet si aceastã ofrandã stã mereu sub semnul increderii in ocrotirea divinã. În unele traditii Maica Domnului, adesea identificatã cu astrul noptii, Luna, sau cu Pãmantul, se roagã de Dumnezeu sã nu prãpãdeascã lumea, sã nu izgoneascã vanturile cu avantajele care le aduc acestea oamenilor. Se impart struguri si prune pentru sufletul mortilor. În dimineata zilei de Suntãmãrie femeile merg la bisericã cu ofrandã din ciorchini de struguri copti de la soiurile vãratice sau numai boabele desprinse de pe ciorchini, numitã ßcoliva de pomanã’ sau ßcolivã de struguri’. Prin Bucovina si pãrtile Moldovei de sus, gospodinele merg la bisericã si impart struguri, prune si faguri de miere. Cu acest prilej merg in cimitir si tãmaiazã mormintele rudelor. În unele regiuni, porumbul de lapte copt pe jar sau fiert este o delicatesã specifica zilei de Uspenie. Dupã o veche traditie, in aceastã zi se povesteau minunile Maicii Domnului. Pe 15 august, crestinii se roagã cu sufletul deschis si fãrã nici o opreliste la icoana Sfintei Maria, pentru cãsãtorie bunã, insãnãtosire grabnicã, pentru nastere usoarã si pentru a avea copii sãnãtosi si fericiti. Femeile insãrcinate ar trebui sã pãstreze cu sfintenie postul de Sunta Mãrie, mai ales pe 14 august, ziua Cercurilor Sfintei Maria, cand nu au voie sã lucreze in nici un fel. Nu se taie pãrul si nici nu se aruncã la gunoi pãrul din pieptene. În ziua de 15 august, usa de la gospodãrie trebuie sã fie lãsatã deschisã inainte de rãsãritul soarelui, astfel incat Fecioara Maria sã poatã intra dacã isi doreste, dãruind noroc si alinare celor din casã. În aceastã zi erau adunate flori si ultimele plante de leac ce se pun la icoana Preacuratei. Una dintre ele este si nãvalnicul, o plantã care creste in pãduri, in locuri ascunse, cunoscute doar de femeile in varstã. În general, planta aceasta este dãruitã fetelor pentru a avea noroc sã se cãsãtoreascã cu un bãiat gospodar si iubitor. Astfel, Caprifoiul numitã si ßPalma’ sau ßMana Maicii Domnului’ se pune in apa de imbãiere pentru a face corpul sã isi mentinã si sã sporeascã frumusetea si sãnãtatea. Dacã de Sfanta Marie Mare infloresc trandafirii, atunci va fi toam – nã lungã, frumoasã si imbelsugatã. În perioada postului Sfintei Mãrii, fetele isi cos costume speciale, lucrate numai in alb, pentru pelerinajul din zilele de 14 – 15 septembrie la mãnãstirile care poartã hramul Sfintei Mãrii. La tarã, in vii se angajeazã pandarii (oameni care sã pãzeascã viile) si se spune cã se leagã simbolic ciocul pãsãrilor pentru ca acestea sã nu mãnance boabele de struguri. Între cele douã Mãrii, 15 august si 8 septembrie, este timpul prielnic semãnãrii graului. Sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului incheie un ciclu, redeschis de cea a Nasterii Maicii Domnului (8 septembrie). De pe 15 august se deschidea, in satul traditional, un important sezon al nuntilor, sezon care tinea panã la intrarea in postul Crãciunului. În aceastã zi se organizau targurile si iarmaroacele de toamnã. Perioada dintre cele douã Suntãmãrii, Suntãmãria Mare (15 august) si Suntãmãria Micã (8 septembrie), era consideratã perioada cea mai potrivitã pentru semãnãturile de toamnã. În aceastã zi este celebratã si Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este patroana marinarilor. Se fac serbãri la malul mãrii, Constanta, dar si in orasele dunãrene.

Dan Horgan

Bibliografie

– Adrian Fochi – ‘Datini si eresuri populare de la sfarsitul secolului al XIX-lea’, Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
– Antoaneta Olteanu – ‘Calendarele poporului roman’, Editura Paideia 2001.
– Elena Niculita Voronca – ‘Datinile si credintele poporului roman’, Editura Polirom Iasi 1998.
– Ion Ghinoiu – ‘Obiceiuri populare de peste an’, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1997.
– Ion Ghinoiu – ‘Sãrbãtori si obiceiuri romanesti’, Editura Elion, Bucuresti, 2002.
– Ion Talos – ‘Gandirea magico-religioasã la romani’, Dictionar, Editura Enciclopedicã, Bucuresti, 2001.
– Irina Nicolau – ‘Ghidul Sãrbãtorilor Romanesti’, Editura Humanitas, 1998.
– Narcisa Stiucã – ‘Sãrbãtoarea noastrã cea de toate zilele, vol. II’, editura Cartea de Buzunar, 2006.
– Romulus Vulcãnescu – ‘Mitologie Romanã’, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985.
– Simion FIorea Marian – ‘Sãrbãtorile la romani’ Editura ‘Grai si Suflet – Culturã Nationalã’, 2001.
– Tony Brill – ‘Legendele romanilor’, vol. I, Legendele cosmosului, Editura Grai si suflet – Cultura nationalã, Bucuresti, 1994.
– Tudor Pamfile, ‘Mitologia romanã’, Editura ALL, Bucuresti, 1997.
– Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor 1998.

Articol scris de:



Posteaza un comentariu