miercuri, 19 aprilie 2017

In Memoriam Pãrintele capelan PETRU VULPE (1932 – 2017)

miercuri, aprilie 19, 2017, 3:00
Stire din categoria Actualitate Comentarii: 0 Comentarii pana acum.


În dimineata zilei de 12 aprilie 2017, avea sã treacã din viata aceasta la cele vesnice cel care a fost preotul, pãrintele si duhovnicul multora dintre noi, prea cucernicul pãrinte Petru Vulpe, omul prin a cãrui har sistemul sanitar vasluian si, implicit, sãnãtatea acestor locuri avea sã se intoarcã la spiritualitatea crestinã de altã datã. Însusi istoricul acestei intoarceri nu poate fi conceput fãrã a evoca personalitatea pãrintelui Petru Vulpe. Pentru cei care nu stiu sau sunt incã foarte tineri, as dori sã le amintesc cã sãnãtatea vasluianã a fost de-a lungul timpului strans legatã de spiritualitatea crestin ortodoxã. În anul 1852, cand acest spital lua fiintã sub denumirea de ßCasa Ospitaliceascã’ sau ßSpita lul lui Drãghici’, avea in structura sa un paraclis, inchinat Marelui Mucenic Gheorghe, in care se implineau ritualurile si randuielile crestine. În acest lãcas, dãruit de ctitorul spitalului, postel – nicul Dimitrie Drãghici, deopotrivã bolnavi, medici sau personal medico-sanitar cereau ajutorul Atotputernicului pentru a trece prin marile incercãri pe care le produce suferinta si boala. Acest paraclis avea sã functioneze in aceastã formulã aproape o sutã de ani, mai exact panã in anul 1948, cand ciuma comunistã il va transforma in prosecturã, ca o ofensã si bãtaie de joc la adresa credintei si nãdejdii din totdeauna a crestinului. Spiritul evlavios al celor in suferintã si a celor care lucrau in sãnãtate nu s-a pierdut insã. El avea sã renascã dupã 1989, cand a si incoltit pentru prima datã ideea construirii unei capele de incintã, ocazie cu care, de fapt, impreunã cu preacu cernicul pãrinte Constantin Parcãlabu, s-a si desemnat locul pentru construirea ei. Adversitãtile momentului nu au permis realizarea acestei intentii atunci, dar spiritul cucernic avea sã capete contur insã prin strãdania doctorului Gheorghe Silvestrovici (seful Sectiei de Psihiatrie la acea vreme), care, cu ajutorul pãrintelui profesor Constantin Galeriu si prea cucernicului pãrinte Pavel Chirilã (fondatorii Societãtii Cristiana), vor deschide un paraclis inchinat Sfantului Ioan Botezãtorul in incinta Spitalului Drãghici (spitalul vechi). Marea sansã a statornicirii acestui spirit avea sã fie insã pãrintele Petru Vulpe, care va veni in spitalul nostru in 1997, in calitate de preot capelan, cu dorinta clarã si hotãratã de a construi, cu ajutorul unitãtii, a salariatilor ei, a autoritãtilor locale, a sponsorilor si colectei publice, biserica din care a si fost condus pe ultimul sãu drum. Om al locului, fiul lui Petrachi si Garofa din Deleni, licentiat in teologie, preot paroh la Barzesti timp de doi ani, apoi preot paroh la Mãrãseni timp de 19 ani, va poposi in cele din urmã in Spitalul Judetean Vaslui, continuand aici cu har si devotiune activitatea pastoral-misionarã a bisericii noastre, propovãduind cuvantul Mantuitorului, alinand suferinta bolnavilor, incurajand prin binecuvantarea sa pe toti cei care i se adresau sau binecuvantand momentele importante din viata spitalului. Desi la varsta cand cei mai multi oameni se retrag intr-o viatã mai comodã, pãrintele Petru Vulpe va impresiona prin vigoarea sa, prin determinarea sa, prin agerimea sa in implinirea datoriei sale si in lucrarea pe care o avea de infãptuit. Timp de nouã ani cat a durat constructia bisericii, din data de 5 mai 2000, cand vrednicul de pomenire P.S. Ioachim Mares episcopul Husilor punea piatra de temelie, si panã la data de 20 septembrie 2009, cand P.S. Corneliu Barlãdeanu, pãrintele nostru episcop, sfintea biserica sugestiv inchinatã Izvorului Tãmãduirii, pãrintele Petru Vulpe va sluji intr-o capelã de lemn amplasatã in fata edificiului actual, veghind neintrerupt si cu strãsnicie la bunul mers al lucrãrilor. Asa incat se poate spune cu deplin temei astãzi, cand vremelnic ne despãrtim de preacucernicul pãrinte Petru Vulpe, cã biserica noastrã, o adevãratã perlã arhitectonicã, impodobitã cu tot ce are mai frumos stilul neobizantin, este opera lui. Dincolo de faptul cã acest lãcas este o mãrturie vie a devotiunii, muncii si dãruirii sale in implinirea chemãrii sale, pãrintele Petru Vulpe rãmane in memoria noastrã ca cel care, prin lucrarea sa, a reinodat spiritualitatea crestinã in actul medical, asa cum ne-a fost lãsatã nouã de cãtre inaintasii nostri. Vor trece prin spital generatii dupã generatii, se vor schimba structura, dotarea si chiar destinatia unor componente ale spitalului, dar ctitoria pãrintelui Petru Vulpe va rãmane pururi peste vremi (va vremui prin vreme) ca o davadã vie a credintei noastre, a vredniciei noastre si, poate cel mai important lucru, al identitãtii noastre crestine. Fie-i tãrana usoarã si numele sãu in veci pomenit. Dumnezeu sã-l odihneascã in pace.

Dr. Valeriu Lupu

Articol scris de:



Posteaza un comentariu