Eseul unui alegtor fr candidat

0
959

1) Dou partide mari (si mai multe mici), dou (sau mai multe) viziuni, mult mai multe metode de actiune – chit c rezultatele sunt mereu aceleasi.
2) Candidatii, imposibil de cuprins cu auzul, vzul sau extrasenzorial.
3) Electoratul, din care si eu fac parte, scarbit si tributar pcatului generalizrii: ia mai d-i in gatu m-sii pe toti, c nu fac nimic! Si d-i, si lupt despre hotie, coruptie, salarii mari – nu conteaz ordinea. Apoi, dup ce-i trece oful, despre femei, sprituri si fotbal – in exact ordinea aceasta. n fiecare zi, pan in duminica alegerilor, cetteanul de lang mine se jur c nu va merge la vot. n ziua respectiv, ceva se intampl (are loc un declic; nu, nu in creier* – tocmai a demonstrat c nu are asa ceva) iar cetteanul redevine cettean. Voteaz. Si eu votez.
Dar, pan la vot, cateva cuvinte despre felul in care unii – ia, altii, ceilalti – isi capt statutul de candidat. n teorie, in ambele partide – vezi 1) -, vrutul e gratis. Oricine se poate inscrie in cursa intern – externalizat dup o atent cosmetizare – de desemnare a candidatilor, ins trebuie s respecte cateva conditii. La primul partid, acestea incep cu a mic si se termin intr-o zon neprecizat a alfabetului, alctuind un pretentios/tendentios cod de etic si conduit. Nu conteaz c multi sunt hoti, putori sau sinecuristi; dac se regsesc pe list, toti corespund codului. La cellalt partid, treaba e nitel mai complicat, in sensul c literele folosite, oricum le-ai suci, compun un decalog al integrittii. Treab care, dac m intrebati pe mine, e total imoral. Parc integri erau si cei dinaintea lor… Si, c veni vorba, tot hoti, putori si sinecuristi avem si aici. Cu respect. n concluzie, nu conteaz nici partidul, nici codul, nici decalogul, nici efectul echinoctiului de toamn asupra cderii castanelor. Candidatii sunt buni sau ri in functie de umorile din * electoratului. Iar cum electoratul nu (prea) are *…
Revenind la maniera de selectare a candidatilor, si primul partid, si al doilea – ca de altfel si restul partidutelor, partiduletelor si ONG-urilor cu aspiratii in zona politic – cer bani de la candidati. Acest ultim amnunt nu se discut public decat la alde… na, am uitat cum le zice! Decartezi fo cinspe mii de coco, cum se spune la noi in UE, si tot nu ai garantia c te alegi, din motive ce tin de 3). Evident, cei care vor fi alesi, din motive care tin de acelasi 3), vor demonstra c *-ul de mai sus a fost pus cu intentie. Fapt care, suplimentar, demonstreaz c politica e mai complicat decat anatomia intim a femeii.
Eu, un primitiv, sunt un alegtor fidel. De fapt, e invers: alegtor fidel fiind, sunt un primitiv. Cu sau fr *, am votat de fiecare dat pavlovian. Cu… ai nostri, ati ghicit, si am votat de fiecare dat gresit. Pentru a supravietui acestor alegeri ratate, am fcut compromisuri altminteri improbabile. M-am mintit si iam mintit pe altii, cu argumente furate din talk-showuri, c asa e mai bine (un fel de rsturnare a teoriei rului cel mai mic – ce tampenie!), c era singura alegere pe care o puteam face (a cam trecut vremea aia, dar…) , c dac nu votez eu, o fac altii pentru mine (asta inc nu a trecut, zic unii) etc. Toate, clisee ale unei gandiri (?!) mici – in fapt, dovezi ale lipsei de *. Dorintei mele de a activa cu adevrat ii lipseste motorul. Dac l-as avea, as candida.
Dar nu candidez. Am fost si rman un alegtor fr candidat. Sunt un frustrat atins de Sindromul Stockholm. Paradoxal, incep s ursc toat clasa politic, desi, in sinea mea, stiu c sunt mai vinovat decat toti politicienii la un loc. Eu i-am votat, eu i-am fcut ce sunt. Am fcut compromis dup compromis, concesie dup concesie (mai degrab lor decat mie). Am tcut cand trebuia s tip, am aplaudat cand trebuia s tac. mi merit soarta. Dar, dup dou decenii de votri (am debutat in 96), sentimentul de vinovtie s-a diluat iar ai lor, ceilalti, dusmanii (dracu s-o ia de alteritate!) au devenit – nu stiu exact cand si cum – ai mei. Si, pentru c sunt altruist, v dau si vou din neghiobia mea.
Iat de ce ai nostri castig mereu alegerile: pentru c de fapt ei suntem noi, intruchiparea tuturor alegerilor gresite pe care le facem. Dar niciodat nu voi recunoaste c am gresit individual. Ca si vou, imi e mai usor s contemplu dezastrul colectiv. S dau vina pe ia si s i votez n continuare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.