Strmutarea Anului Nou de la 25 decembrie la 1 ianuarie a antrenat si decalarea ritualurilor practicate n traditia popular de sfrsit si nceput de an, respectiv ceremonialul ngrop- rii Anului Vechi si zorii celui nou. Ceremonial ce este primit cu mare bucurie n rnduiala popular, deoarece la 1 ianuarie este celebrat si un sfnt, Sf. Vasile, numit popular Fratele Crciunului sau Crciunul Mic, srbtoare mult mai mic n comparatie cu Crciunul.
n popor, noaptea de Anul Nou, ajunul Sf. Vasile, este marcat de numeroase practici si obiceiuri cu caracter meteorologic, oracular; premarital, agricol, si care se prelungeste pn a doua zi, aceste dou zile fiind puse sub patronajul magiei zilei dinti a anului, neavnd ntinderea practicilor din Ajun, Plugusorul, Plugul cel Mare continu, cu un grad mai mare de acte magice si de prevestire a viitoarelor recolte, ritualuri ce difer de cele de sfrsit de an pentru c se spune c la nceputul anului e altceva dect ce a fost la sfrsit iar nceputul ntotdeauna schimb tot ce-a fost si ncep alte rosturi. Datinile spun c n ajun de An Nou cerul s-ar deschide ntr-o secund de trei ori, iar nuntru se vede o lumin foarte mare si pe bunul Dumnezeu stnd la mas cu lumnri si multi sfinti mprejur si uitndu-se n jos la muritorii de rnd. Atunci se spune c toate apele se prefac n vin. Dar aceast aparitie poate fi vzut doar de cei care sunt curati la inim sau de copiii pn n sapte ani. Legendele populare spun c Sf. Ioan ar fi vzut adesea cerul deschis si pe nsusi D-zeu tinnd n mn tunetul, sub forma unui bici mpodobit cu flori cu care blagosloveste lumea. Astfel ornduieste cum vor fi recoltele, cine va veni pe lume sau cine va pieri. n noaptea spre Sf. Vasile ca si n Ajun de Crciun, vitele ar putea vorbi si cine st la pnd nevzut le poate auzi. n ziua de An Nou, bietii mai mici construiesc un plug mic de lemn, aidoma dup cel mare. Coarnele plugului se mpodobesc cu ciucuri de diferite mrimi si culori, dar si un clopotel. Ei umbl n cete de cte trei, din cas n cas, urnd an mnos. Unul din copii, numit plugar, poart plugul. Altul, numit mntor, pocneste din bici, iar cellalt, numit iap, poart traista unde va strnge covrigii cptati. Tot el poart o ramur cu dou crcute, sub forma coarnelor de la plug, mpodobit cu o batist frumos colorat de care atrn un clopotel de alam. Sunnd din clopotel la fereastra casei si rostind Plugusorul, o poezie prin care se ureaz gazdei: Ziua de azi cu bine; Si-a de mine cu sntate; Si la var bucate; La multi ani!. Cel care pocneste din bici afar spune: His, his; Plugusor cu doisprezece boi; n coad codlbei; n frunte strinei. Cte sindrili pe cas; Attia galbeni la mas; Cte pietre la fntn; Attea oale cu smntn; Cte pietre pe prund, Attea oale cu unt. His, his, plugusor cu doisprezece boi!. Copiii cu plugul cel mic umbl pn pe la orele 3-4, dup-amiaz, cnd se porneste a umbla ceata de flcii cu plugul cel mare. Acestia pun la un plug dou sau trei perechi de cai sau boi, doi insi ncalec, unul i duce de cpstru, unul tine de coarnele plugului, un altul are o traist cu grunte iar toti ceilalti pocnesc din bice. Trag cu plugul o brazd pe dinaintea casei gazdei si seam n din traist grunte; unul ureaz si ceilalti pocnesc din bici. Cu plugul, n unele zone, se umbl numai pn se nsereaz bine, apoi dup nserat, se porneste iarsi a umbla flcii cu colindul, ca n seara de Ajunul Crciunului. Colindul cu Vasilca sau Siva, obicei respectat de unele din etniile minoritare. Se colind cu o cptn de porc, mpodobit cu panglici si mrgele colorate. Dup terminarea colindatului cu Vasilca, ceata se strnge la o crcium, spre a chefui. Apoi se despart, nu nainte de a dezgti cptna si lundu-si fiecare ce-a pus ca decor, iar cptna este pregtit si consumat ritualic de toat ceata, n ncheierea acestui obicei. Sorcova, colindele de Sf. Vasile se adreseaz cunoscutilor, celor apropiati, urndu-le acestora n principal sntate si putere de munc si sunt cele mai importante tipuri de texte magice rostite n aceast zi, avnd si o mare valoare augural colectiv ce se adreseaz individual, unui gospodar anume, dar acelasi continut rostit repetitiv pentru toate gospodriile din sat. Sunt opinii c dac nu sunt urati si semnati n seara spre Anul Nou vor avea un an fr belsug. n paralel cu plugul, tot acum se mai umbl cu capra si brezaia. nspre Anul Nou, se las portile deschise, iar focul, o lumnare sau candel trebuie s rmn aprinse, ca s poat intra norocul. n credinta popular, n ajun de Sf. Vasile pentru spor n noul an, flcii si pun sub pern, o unealt din mestesugul su: croitorii cte un ac, degetar, at; cizmarii sul, calapod ori altceva; scolarii, cartea, creioane si alte asemenea lucruri. Fetele fac la fel ca flcii, punnd sub pern un lucru fcut de mna lor. Astfel se crede c n felul acesta si vor visa ursitul. n noaptea Anului Nou, n popor se fac previziuni meteorologice pentru a afla cum va fi timpul. Astfel se vor aseza dousprezece foi de ceap, cte una pentru fiecare lun, n care se presar putin sare pisat. n dimineata Anului Nou, care dintre foile de ceap are mai mult ap, se crede c acele luni vor fi ploioase, iar care foi vor fi uscate, acele luni vor fi secetoase. Foile de ceap, se pregtesc oracular, cte una pentru fiecare membru al familiei, n care se pune cte un bulgras de sare. Dac dimineata felia de ceap e cu ap, nseamn c cel cruia ia fost destinat va avea un an bun iar fr ap un an mai putin bun. n ajunul Anului Nou se fac si teste despre cerealele ce vor rodi n anul viitor. ntr-o tav metalic se pun crbuni aprinsi, de aceeasi mrime, cte un crbune pentru fiecare tip de cereal semnat, nsemnnd n dreptul crbunelui si felul de cereal; porumb, gru, secar etc. A doua zi dimineat, se cerceteaz care dintre crbuni are mai mult cenus. Se va semn de acel fel de cereale a crei crbune a avut mai mult cenus, crezndu-se c n acel fel va rodi mult n anul viitor. De acel care are mai putin cenus, sau deloc, se va semna foarte putin pentru c va avea rod putin. n rnduiala popular se spune c dac n noaptea de Anul Nou spre Sf. Vasile nu va bate vntul, cerul este luminos, stelele sunt lucitoare si lun plin tarinile vor rodi iar cnd nu e lun plin, bate vntul si e nnorat va fi un an mai srac, fr roade multe. Se spune c fata care va fura busuioc de la clopotul urtorilor n ajunul Sf. Vasile, seara, si dac se va spla cu el, va fi ndrgit de flci. Busuiocul se va aseza oracular n partea de jos a colacului fntnei. Dac a doua zi busuiocul are promoroac, fata se va mrita n iarna aceea; iar de busuiocul este uscat, fata nu se va mrita atunci. Fetele aruncau n seara de An Nou boabe de cnep n foc pentru a le creste prul frumos. Tot n foc fetele de mritat topesc plumb si l toarn n ap. Forma ce ia plumbul rcit n ap este tinut n fata unei surse de lumin. Proiectia umbrei ce o face plumbul pe perete este interpreteaz n fel si chip spunnd c acesta este norocul lor. n seara spre Sfntul Vasile, fetele de mritat se adun la casa unde umbl ele obisnuit la seztoare, pentru vergel, aducnd fiecare cte o cununit o verigut, Toate cununitele se introduc ntr-o cof cu ap. n timp ce una din ele nvrteste cununitele din cof, cu un m- nunchi de busuioc, celelalte cnt: Sn-Vsiiu, Vsiiu, Unde te gsiiu, La vadu-bogat, Cine te-a legat? Petrea cu Ignat; D-mi, doamne, brbat! …. La urma cntecului, se rosteste: Sus, vere, drgut, Scoate-mi verigut! Mnunchiul de busuioc este scos afar, pentru a se vedea a cui verigut s-a prins de el. Ca n fiecare an n seara spre Sf. Vasile, la sate, mai multi flci si fete se strng la casa unui om mai srac ori de mijloc. Dup ce s-au strns cu totii, se tocmeste si un lutar, pe care l rspltesc fie cu bani, fie cu bucate din carne. Dup ce glumesc si vorbesc despre cte si mai cte, joac cte-o hor-dou pn cnd obosesc, si se aseaz pe scaune n jurul unei mese. Apoi, se ncepe ghicitul. Pun n mijlocul odii o mas de lemn, pe care aseaz nou oale, fie noi, fie vechi, de diferite mrimi sub care aseaz diferite obiecte aduse de fete dinadins de acas: un ban, o oglind mic, mrgele (de la o fat), o bucat de pine, un inel, un crbune, un pieptene, o perie si un bt de lemn legat jur-mprejur cu pr de porc (ori un mat de porc, cam de o palm, umflat si legat la amndou capetele), pe care l boteaz atunci cu diferite nume. Dup ce s-au asezat lucrurile sub oale se cheam fetele ca s aleag, fiecare fat numai o oal. Oala aleas se ntoarce cu gura n sus, artndu-se lucrul ce a fost sub ea. Haz mare se face cnd o fat nimereste matul; un flcu din cei ce au asezat oalele l ia si-l loveste de grinda casei, strignd: iuf, iuf!, n rsetul nentrerupt al tuturor. Fata, rusinat, se retrage, ascunzndu-se printre celelalte fete. Se reaseaz oalele de mai multe ori, pentru fetele mari, schimbnd lucrurile de sub ele. Dac fata ghiceste banul sau pinea, o va lua un biat bogat, dac ghiceste oglinda, va fi frumos, dac ghiceste mrgelele, va fi un plngcios betiv, dac ghiceste inelul, va fi muieratic, crbunele – va fi cu pielea neagr, pieptenele, c va fi cu dinti mari sau stirb, iar peria, c va fi btrn. Dup aceasta, se aleg vreo dou fete mai ndrznete, care aseaz si ele oalele, pentru ca s aleag si bietii. Se aseaz pentru fiecare flcu n parte iar dac vreunul nimereste matul, nu mai e hazul ca l-a ghicitul fetelor. Ba, din contr, ele nicicum nu pun mna pe el si nici nu-l lovesc de grind. Dup aceasta, tinerii mai cnt, mai joac si mai spun glume pn la miezul noptii, apoi se despart, ducnduse fiecare acas. La fel se petrece si n seara ajunului Bobotezei. n ajunul Anului Nou, se pune o crengut de mr ntr-un vas cu ap rece, n camer, la fereastr, pn la Boboteaz. Dac nfloreste, primvara va fi bun, iar dac nu va fi rece si cu zpad. Un An Nou cu bucurii si sntate, bogat n mpliniri, mai nalt n aspiratii si plin de succese pentru toti cititorii. La multi ani!
Dan Horgan
Bibliografie: Adrian Fochi – Datini si eresuri populare de la sfrsitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucuresti, 1976; Arthur Gorovei – Credinti si superstitii ale poporului romn, Editura Grai si Suflet – Cultura National, Bucuresti, 1995; Antoaneta Olteanu – Calendarele poporului romn, Editura Paideia, 2001; Elena Niculita Voronca – Datinile si credintele poporului romn, Editura Polirom, Iasi, 1998; Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundatiei Culturale Romne, 1997; Ion Ghinoiu – Srbtori si obiceiuri romnesti, Editura Elion, Bucuresti, 2002; Ion Ghinoiu – Zile si mituri. Calendarul tranului romn 2000, Editura Fundatiei PRO, B., 1999; Ion Talos – Gndirea magico-religioas la romni, Dictionar, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 2001; Irina Nicolau – Ghidul Srbtorilor Romnesti, Editura Humanitas, 1998; Narcisa Stiuc – Srbtoarea noastr cea de toate zilele, vol. II, Editura Cartea de Buzunar, 2006; Romulus Vulcnescu – Mitologie Romn, Editura Academiei R.S.R. Bucuresti, 1985; Simion FIorea Marian – Srbtorile la romni, Editura Grai si Suflet – Cultur National, 2001; Tudor Pamfile – Mitologia romn, Editura ALL, Bucuresti, 1997; Vietile Sfintilor, Editura Episcopiei Romanului si Husilor, 1998.
