luni, 29 decembrie 2014

Scoala din satul Vinetesti – De la înfiintare pânã în 1941

luni, decembrie 29, 2014, 3:00
Stire din categoria Local Comentarii: 1 Comentarii pana acum.


La data elaborãrii monografiei scolii, rãmasã ineditã, de cãtre învãtãtorul Ioan C. Lovin în 1941, ca si astãzi, satul Vinetesti face parte administrativ din comuna Oltenesti, pe atunci în judetul Fãlciu, „asezat pe malul stâng al pârâului Crasna”, majoritatea caselor din cauza apei fiind situate pe „coasta dealului”, pentru a se evita inundatiile. Se învecina cu satele Cordeni, Curteni, Leosti din judetul Fãlciu, Bãltati si Tanacu, judetul Vaslui. Râul Crasna despãrtea judetele Vaslui si Fãlciu. Comercializarea cerealelor era orientatã mai ales cãtre orasul Vaslui, drumul fiind considerat „anevoios” cãtre Husi, capitala judetului Fãlciu. Autorul monografiei realizeazã si câteva aprecieri în privinta toponimiei locului. „Vinetesti este un sat vechi de rãzesi, descendenti a unei familii Ivãnita, de unde i se trage numele. La început s-a numit satul Ivãnitãsti, iar mai pe urmã a devenit Ivinetesti, despre care se vorbeste pânã prin anul 1900. Mai târziu prin cãderea lui I, a devenit numele satului de azi Vinetesti”. Recesãmântul din 1930 atestã în satul Vinetesti 136 clãdiri, 130 gospodãrii si 591 de locuitori, iar în 1941 întâlnim 141 gospodãrii si 593 de locuitori. Primele buchii erau deprinse de copiii satului în pridvorul bisericii. Originea „dascãlilor” din Cordeni a permis mutarea scolii în acest sat pânã la 1 ianuarie 1914, când prin ordinul Ministerul Instructiunii Publice cu nr. 16364 / 918 se înfiinteazã scoala primarã cu un singur post din satul Vinetesti, în persoana învãtãtorului Ioan Polcovnicu (1 ianuarie 1914-15 august 1916), venit din Dolhesti. Cursurile scolare s-au desfãsurat la început în localul închiriat de la Dumitru I. Sopa, „într-o camerã putin spatioasã”, cu un efectiv de 52 de copiii, din 1916 mutându-se în localul unui sãtean Zaharia, cu o chirie anualã de 100 de lei. Primul învãtãtor si diriginte al scolii din Vinetesti, Ioan Polcovnicu va fi mobilizat pe front si îsi dã eroic viata pentru Patrie. Între 1916 si 1917 scoala si-a încetat cursurile si menirea cu care a fost înzestratã, aceea de-a educa copiii tãranilor din Vinetesti. Înfrângerile din toamna anului 1916 si ocuparea capitalei de cãtre trupele germane conduse de von Mackensen au provocat retragerea din Moldova, prilej cu care în Vinetesti soseste si învãtãtorul refugiat Ioan Bâgu în 1917, pensionar la data redactãrii monografiei. A functionat între 1 septembrie 1917 si 10 decembrie 1918 si în 1920. Din 1918 scoala s-a mutat în casa vãduvei de rãzboi C. Ciudin. „Mutatã din casã cu putin mobilier, totusi scoala îsi îndeplineste cu succes rolul de educatoare a copiilor”. Pânã în 1922 scoala cunoaste o perioadã de instabilitate, provocatã de plecarea învãtãtorului Ioan Bâgu, numerosii copiii orfani de rãzboi si perindarea a diversi suplinitori fãrã dragoste de scoalã si elevi. Întâlnim ca învãtãtori pe Ioan Lupascu (10 decembrie 1918-1 februarie 1919), Mihai Bocan (1 februarie 1919-10 iunie 1919; 1 ianuarie 1920-1 septembrie 1920), Neculai Bâtcã (10 iunie 1919-31 decembrie 1919), Chitic (1 septembrie 1920-30 decembrie 1920), Ioan Verdes (10 aprilie 1922-1 septembrie 1922), Iolea (1 septembrie 1922-1 noiembrie 1922). Directia scolii revine la 1 noiembrie 1922 învãtãtorului provizoriu Ioan C. Lovin (1 noiembrie 1922-1 septembrie 1926; 1 septembrie 1927-1 septembrie 1930; 1 septembrie 1931-functiona si în 1941), absolvent al Scolii Normale de Bãieti din Bârlad, seria 1921. Activitãtile scolare se desfãsurau într-o „odãitã micã, cu mobilier insuficient” din localul închiriat la 1918 de la vãduva de rãzboi a locuitorului Tasã Ciudin. Aceasta era plecatã din sat. Materialul didactic era aproape inexistent. Activitatea din scoalã atrage atentia revizorului scolar I. Dragomirescu, fapt consemnat în procesul verbal cu nr. 13. Prin ordinul Ministerului Instructiunii Publice cu nr. 88518 din 27 septembrie 1925, la sugestia revizorului scolar S. Bogdan, sunt aduse multumiri învã- tãtorului Ioan Lovin pentru succesele elevilor scolii la examenul de absolvire susutinut în centrul Oltenesti. Mai amintim pe preotul Timircan (11 octombrie 1924-21 ianuarie 1926), Maria Chitic (21 ianuarie 1926-31 martie 1926; 1 septembrie 1926-1 septembrie 1928; 1 septembrie 1931-1 septembrie 1932; 1 ianuarie 1934-1936; 1 septembrie 1937-1 septembrie 1939), Ioan Arhire (1 septembrie1930-1 aprilie 1931), Neculai Chirilã (1 septembrie-1 noiembrie 1930) si altii. Necesitatea unui edificiu de scoalã era imperioasã, din 1922 constituindu-se comitetul scolar de constructie a localului de scoalã, format din Ioan C. Lovin (învãtãtor) si locuitorii Vasile S. Chitic, Ioan Ciudin, I. Moldoveanu si Grigore Chiriac. Sãtenii au colectat suma de 22941 de lei (existau 60-70 capi de familii), dar au asigurat gratuit tãierea si transportul lemnelor din pãdure, date de ocolul silvic Cretesti. Prefectura judetului Fãlciu oferã un sprijin financiar de 22014 lei. Lucrãrile de constructie sunt începute în primãvara anului 1923. Piatra pentru temelia scolii provine de la un fost han (rates de postã) foarte vechi. Temelia hanului a fost descoperitã prin informatiile obtinute de la Mihalache Chitic, cel mai bãtrân om din sat la acea vreme (1923). „Hanul s-a ruinat cu vremea, astfel a fost distrus, iar cãrãmida luatã. Temelia însã a fost acoperitã de pãmânt în timpul ce s-a scurs, dar fiind de piatrã a rãmas neatinsã”. Cu ajutorul copiilor a fost extrasã cantitatea de 25 m³ de piatrã. Peretii scolii sunt ridicati din chirpici de mesteri angajati în acest sens. Piatra fundamentalã este pusã la 15 iulie 1923 de N. Tiron, prefectul liberal al judetului Fãlciu, si revizorul scolar S. Bogdan. Acoperisul este executat în toamna anului 1923, iar la 1 noiembrie 1924 încep cursurile scolare în noul local de scoalã, construit în marginea de rãsãrit a satului, unde s-a primit în acest scop prin reforma agrarã din 1921 o suprafatã de douã hectare de pãmânt (aici era ridicat localul), ce au servit pentru grãdina scolarã, în câmp primind 3 hectare teren agricol din mosia expropriatã Budesti a Eleonorei Volenti (toatã suprafata de 5 ha).Tipul scolii este 1, cu o singurã salã de clasã (9,50 x 6 m. si î. de 3,50 m ), cancelarie si si salã de intrare. Cele mai îndepãrtate locuinte se aflau la 800 m. de scoalã. Învãtãtorul Ioan C. Lovin va fi rãsplãtit de cãtre Minister cu ordinul „Rãsplata muncii pentru constructii scolare”, clasa a II-a, iar în 1925 îi va aduce multumiri. Prin ordinul revizorului scolar cu nr. 5233 / 1924 a fost înfiintat din 11 octombrie 1924 al doilea post de învãtãtor, ocupat de suplinitori. În 1928 urma sã se înceapã examenele pentru absolventii de 7 clase, însã cursurile sunt reduse iar la 4 clase, iar din 1933 s-au reintrodus cursurile de 7 clase. Urmãrile cutremurului din 9 / 10 noiembrie 1940 se resimt si asupra localului de scoalã din Vinetesti: „desprinderea lutului la doi pereti, în exterior”, dãrâmarea „fundurilor de la pod si stricarea tavanului în interior „aproape în întregime”. Executarea rapidã a reparatiilor a fãcut posibilã desfãsurarea regulatã a cursurilor scolare începând cu 15 decembrie 1940, dupã cutremur scoala functionând în locuinta directorului Ioan Lovin. Învãtãmântul practic era aplicat în cadrul grãdinii scolare. În sat îsi desfãsura activitatea „casa de sfat si citire Ion Creangã” înfiintatã la 2 mai 1922 si transformatã la 11 octombrie 1922 în cãminul cultural cu acelasi nume al povestitorului nepereche. La data înfiintãrii numãra 22 de membri. Cãminul trece sub auspiciile Fundatiei culturale „principele Carol” la 23 martie 1923, prin ordinul cu nr. 4393. Biblioteca Cãminului cultural se pãstra în interiorul scolii si numãra la data redactãrii monografiei 671 volume si 491 de publicatii. Învãtãtorul Ioan Lovin a fost secretar, bibliotecar si presedinte al Cãminului cultural. Cooperativa scolarã „Brazda” a fost înfiintatã la 24 octombrie 1938, aprobarea Institutului National al Cooperatiei survenind în 1939, când numãra 47 de membri (va creste la 72) si un capital subscris de 2350 de lei. La Vinetesti functiona si o Bancã popularã. Autorul monografiei ne redã si o listã cu fiii satului în viatã la 1941, pe care o redãm: Ioan Lupascu (inspector financiar, Bucuresti), Zaharia Manole (cãpitan, Regimentul 25 Infanterie, Vaslui), Mihai Chitic (cãpitan, Regimentul 29 Infanterie, Tecuci), Teodor Prepelitã (cãpitan, Bârlad), Grigore Timircan (învãtãtor, Albesti, judetul Fãlciu), Constantin Mihãilescu (inginer agronom, Bucuresti), Panait Chitic (învãtãtor, licentiat, Cretesti-Fãlciu), Neculai Dascãlu (învãtãtor, Bãltati-Vaslui), Gheorghe Dascãlu (învãtãtor, Crãsnãsãni-Fãlciu), Ioan Albescu (învãtãtor, Brãila), Ecaterina Chitic (învãtãtoare, Cretesti- Fãlciu), Maria Chitic (învãtãtoare, Cordeni- Fãlciu), Mariana St. Chitic (educatoare, grãdinita de copiii), Grigore Chiriac (functionar, Vaslui), Teodor Gordu (functionar, Husi), Petru Popovic (mecanic, Tecuci), Dumitru Popovici (comerciant, Husi), Constantin Albescu, Mihai Ciudin, Mihai Alexandru (pensionari MAN, Galati, Iasi si Husi), preot Gheorghe Mihãilescu (Deleni, Fãlciu), Mihai Gav. Rãscanu (plutonier, Regimentul 25 Infanterie, Vaslui), Neculai Manole (jandarm), Constantin I. Andrian (pensionar CFR, Iasi), Gheorghe Dascãlu (învãtãtor, Tanacu-Vaslui), Ioana Covrig (profesoarã de lucru, Rosiorii de Vede), Natalia Ghe. Chitic (profesoarã de fizicochimice, Liceul de fete din Vaslui), Ioana Polcovnicu (învãtãtoare, Stroesti-Fãlciu), Eugenia Bâtcã (functionar, Bucuresti), Constantin Ouatu (perceptor de centru, Oltenesti-Fãlciu), Gheorghe Chitic (perceptor de centru, Voila-Fãgãras), Lina Alecu (functionar, Bucuresti), Gheorghe Andrian (subcomisar, Vaslui), Grigore I. Andrian (comerciant, Bucuresti), Mihai Lupascu (functionar MF, Oltenesti-Fãlciu), Costin Morosanu (sergent reangajat, MAN Bucuresti), Constantin Chitic (sergent, Pioneri-Galati), Gheorghe Ursache (pensionar CFR, Vaslui), Constantin Timircan, Ioan Moldovanu (functionari CFR, Adjud si Brasov), Paraschiva Dascãlu (învãtãtoare, Giurgesti-Fãlciu), Ioan V. Andrian si Vasile V. Andrian (comercianti, Bucuresti). Din satul Cordeni, astãzi unificat cu Vinetestii, se trage marele geolog Grigore S. Rãileanu, (1911 – 1966), a cãrui biografie o creionãm în continuare. S-a nãscut în satul Cordeni, comuna Vinetesti, judetul Fãlciu, astãzi comuna Oltenesti, judetul Vaslui. Absolvent al Liceului de bãieti „Cuza Vodã” din Husi în 1932. A fost profesor la Universitatea din Bucuresti. A publicat peste 60 de lucrãri stiintifice în tarã si strãinãtate. Dintre preocupãrile sale enumerãm: geologia, tectonicã, stratigrafie, substantele minerale utile (în special cãrbunii) din diferita regiuni ale României. Opera: Cercetãri geologice în regiunea Svinita-Fata Mare,1952; Geologia generalã, Pentru uzul studentilor facultãtilor de geologie si geografie, Editura tehnicã, Bucuresti, 1959, 388 p., cu ilustratii + o hartã + eratã (Cota de la B.A.R. – II 397781); prof. Grigore Rãileanu, prof. Nicolae Grigoras, prof. Nicolae Oncescu, Terentiu Plisca, Geologia zãcãmintelor de cãrbuni cu privire specialã asupra teritoriului R.P.R., Editura Tehnicã, 1966, 344 p., cu ilustratii + 2 foi planse (Cota de la B.A.R. – II 460100); Grigore Rãileanu, Simon Pauliuc, Geologie generalã, 1969; Aspects fondamentaux de la géologie du mésozoique de Roumanie, par Gr. Rãileanu, D. Patrulius, M. Bleahu sett S. Nãstãseanu, Bucarest, 31 p., + 5 foi tabele + 1 foaie hartã, în „Annuaire du Comitè d’état pour la géologie, XXXVI, Extrait (B.A.R. – II 613848); État actuel des connaissances sur la paléozoique de Roumanie, par Gr. Rãileanu, D. Patrulius, O. Mirãutã sett M. Bleahu, Bucarest, 1968, 22 p., + 1 foaie hartã, în „Annuaire du Comitè d’état pour la géologie, vol. XXXVI, Extrait (B.A.R. – II 613847); Prof. dr. docent Grigore Rãileanu, conf. dr. S. Pauliuc, Geologie generalã, Editura Didacticã si Pedagogicã, Bucuresti, 1969, 462 (-464) p., cu ilustratii si o foaie hartã (B.A.R. – II 542874). Grigore Rãileanu, Saulea Emilia, Contributii la orizontarea si cunoasterea variatiilor de facies ale paleogenului din regiunea Cluj si Jibou (NV bazinului Transilvaniei), 1955; Grigore Rãileanu, S. Nastaseanu, Vasile Mutihac, Cercetãri geologice în regiunea Anina-Doman (Zona Resita-Moldova Nouã, Banat), Extras, 1957; Grigore Rãileanu, Cercetãri geologice în regiunea Rosia (Muntii Pãdurea Craiului), Extras, 1956; Grigore Rãileanu, Consideratii generale asupra geologiei Banatului de Vest, Extras, 1957; Grigore Rãileanu, Magdalena Iordan, Eugenia Sãndulescu, Consideratii asupra Paleozoicului inferior din zona Cãlãrasi, Extras, 1967; Grigore Rãileanu, Grigore Nastaseanu, C. Boldur S., Sedimentarul Paleozoic si mezozoic al Domeniului Geticdin partea Sud- Vesticã a Carpatilor Meridionali, Extras, 1964; Grigore Rãileanu, Magdalena Iordan, Studiul brachiopodelor liasice din zona Svinita, Extras, 1964; Grigore Rãileanu, Magdalena Iordan, Studiul Devonianului din forajul de la Mangalia, Extras, 1966.

Costin Clit

Articol scris de:



Un comentariu to “Scoala din satul Vinetesti – De la înfiintare pânã în 1941”

  1. vio postat marți, 9 mai, 2017, 17:59

    interesant,spre rusinea mea,chiar nu stiam atatea lucruri despre locul in care traiesc,cei drept de 25 de ani dar acest fapt nu este o scuza,multumesc monitorul de vaslui

Posteaza un comentariu