Compozitori huseni: Constantin Gh. Prichici (8 iulie 1911-27 mai 1977)

0
220

Compozitor, etnomuzicolog, folclorist, profesor, nãscut în orasul Husi la 8 iulie 1911, unde urmeazã cursurile scolii primare si ale Liceului de bãieti „Cuza Vodã“, promotia 1922-1929, dupã care s-a înscris la Conservatorul de Muzicã din Iasi, studii continuate la institutia similarã din Bucures ti. „Încã din copilãrie a dat dovadã cã este înzestrat cu o deosebitã înclinatie pentru muzicã. În liceu este remarcat pentru vocea sa si simtul sãu muzical, devenind încã din primele clase „privieghetoarea liceului“, ca urmare a mãiestriei cu care executa în solo, diferite melodii la serbãrile scolare. / Tot în liceu, profesorul de geografie Neculai Pãsculescu, pasionat colectionar de productii folclorice pe care le colecta cu concursul elevilor sãi, îi desteaptã interesul si pasiunea pentru folclorul românesc, care mai târziu va deveni una din preocupãrile sale profesionale de bazã“. Satisfacerea serviciului militar finalizatã în 1934, a fost urmatã de cariera de profesor de muzicã în liceele din Sibiu, Orhei si Cetatea Albã. La 14 mai 1938, ora 17.30, este prezent în fata microfonului Radiofuziunii Române cu „Strãjeri la datorie: scenariu radiofonic: Ora strãjerilor“. Dupã cedarea Basarabiei în urma notelor ultimative din 26-28 iunie 1940, Constantin Gh. Prichici a fost numit sef de „discotecã“ la Radiofuziunea Românã din Bucuresti, activitate desfãsuratã pânã în anul 1951, când devine secretar stiintific al Institutului de Etnografie si Folclor „Constantin Brãiloiu“ din capitalã. Dupã sfârsitul celei de-a doua conflagratii mondiale din 1945, Constantin Ghe. Prichici colinda satele de pe cuprinsul Patriei pentru culegerea, prelucrarea si înregistrarea melodiilor populare, devenind un posesor al unui adevãrat tezaur de productii folclorice. O parte a cercetãrilor sale a fost publicatã, iar altã parte a rãmas în manuscris. În timpul unei anchete de teren din 1951, o remarcã pe cântãreata Ileana Constantinescu si o îndeamnã sã participe la un concurs artistic republican al cãminelor culturale. În perioada 1959-1965, transferat la Iasi, functioneazã ca profesor de muzicã la Institutul de Muzicã (prin reforma învãtãmântului din 1948 s-a organizat Institutul de Arte, format din facultãtile de Muzicã, Teatru si Arte Plastice), impunându-se prin colaborãrile de la Casa de Creatie si Filarmonicã. Revine la Bucuresti în 1965 ca secretar muzical în cadrul Filarmonicii „George Enescu“, unde functioneazã pânã în 1970, continuând în aceeasi calitate pânã în 1974 la Teatrul Muzical „Rapsodia Românã“. A fost pensionat pentru limitã de vârstã. A decedat la 27 mai 1977, lãsând „în manuscris o interesantã lucrare memorialisticã, în opt caiete, în care expune amintiri din viata sa, începând cu copilãria petrecutã la Husi si pânã la maturitate. Nu uitã sã vorbeascã de colegii sãi de clasã, de profesorii sãi si de profesorul N. Pãsculescu, care ia desteptat gustul cercetãrilor folcloristice“. „A rãmas de pe urma sa si o bogatã colectie de melodii populare executate de rapsozi populari din diferitele pãrti ale tãrii, dar mai ales din dulcea noastrã Bucovinã, înregistratã pe bandã de magnetofon, care constituie o adevãratã comoarã“. Opera: „125 melodii de jocuri populare din Moldova“, Bucuresti, Editura de Stat pentru Literaturã si Artã, 1955, 136 p.; „Melodii de jocuri populare moldovenesti“, 1962; „Cântece si jocuri populare din Moldova“, Bucuresti, Editura Muzicalã a Uniunii Compozitorilor din RPR, 1963, 192 p. (în colaborare cu Vasile D. Niculescu); „Melodii de jocuri populare din judetele Ilfov, Ialomita, Teleorman“, 1970; „Metodã de tambal“ smuzicã tipãritãt, Bucuresti, Editura de Stat pentru Literaturã si Artã, 1956; „Haiducul Pintea Viteazul în traditia poporului nostru. Studii de folclor“, Bucuresti, Editura Muzicalã, 1979, 176 p. A colaborat la prestigioasa „Revistã de folclor“, cu articole precum: „Anton Pann <<Cântece de lume>>.Transcrise din psalticã în notatia modernã cu un studio introductive de Gh. Ciobanu, cercetãtor stiintific la Institutul de Folclor. Bucuresti, 1955, Editura de Stat pentru Literaturã si Artã, 366 p.“, în „Revista de folclor“, Bucuresti, Anul I, nr. 1-2, 1956, p. 325-328 (recenzie); „Geneza melodicã a baladei lui Pintea Vitezul“, în „Revista de folclor“, Anul II, nr. 4, 1957, p. 7-26.

Costin Clit

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.