DRAGOBETE, SÃRBÃTOAREA IUBIRII

5
9

Pe 24 februarie se iubeste. Se iubeste în stilul dulce românesc, în cel mai curat si mai intens mod. Aceastã sãrbãtoare româneascã are rãdãcini vechi, fiind celebratã de pe timpul dacilor si tracilor. Dragobete, fiul Dochiei, numit si Nãvalnicul sau Logodnicul Pãsãrilor, fecior chipes, puternic si iubãret nevoie mare, este o divinitate mitologicã popularã româneascã, un zeu tânãr al Panteonului autohton cu datã fixã de celebrare în acelasi sat, dar variabilã de la zonã la zonã, patron al dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile românesti, fiind identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romanã, si cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacã, ce ne aduce iubirea în casã si în suflet.

februarie sau la 1, 3 si 25 martie, aceste numeroase date fiind cauzate de confuzia datã de cele douã calendare (iulian si gregorian) aceastã sãrbãtoare a iubirii dateazã dinaintea aparitiei crestinismului. Dragobetele, care mai poate fi întâlnit si sub denumirea de “Dragomir”, “Cap de primãvarã”, “Cap de varã întâi”, “Sunt Ion de primãvarã”, “logodnicul pãsãrilor”, “Dragomiru-Florea” sau “Granguru”, ar fi fost un cioban care o însoteste pe Baba Dochia în cãlãtoriile prin munti, dar reprezintã de asemenea si o figurã pozitivã, simbol al primãverii, iar de ziua lui se sãrbãtorea înnoirea firii si se pregãtea de primãvarã. O altã reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite Nãvalnic, în folclor fiind rãspânditã ideea cã Maica Domnului l-a transformat în aceasta pe Dragobete deoarece el a încercat din nesãbuintã sã-i încurce cãrãrile. Dragobetele este ziua care marcã începutul primãverii si a anului agricol si asigurã totodatã tranzitia cãtre un an mai prosper, a constituirii perechilor, atât pentru pãsãri, cât si pentru oameni. Este o sãrbãtoare a revigorãrii vegetatiei, (asimilatã uneori cu ziua iesirii ursului din bârlog), a vietii în crestere, o datã cu trecerea la anotimpul de primãvarã, duratã zilei crestea, în contrapondere cu noaptea care descreste, ca dovadã si zilele sunt mai însorite. Se pare cã, în aceastã perioadã, pãsãrile, vegetatia dar si oamenii se puneau în acord cu natura, era o nuntã a naturii, însemnând renasterea acesteia, retrezirea la viatã, care este si semnificatia centralã a sãrbãtorii. Astfel, de Dragobete, fetele si bãietii se întâlnesc pentru ca iubirea lor sã tinã tot anul, precum a pãsãrilor ce se “logodesc” în acesta zi. Motivatia preluãrii obiceiului pãsãrilor era profundã, din moment ce pãsãrile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvântul “pasãre” în limba greacã însemnând chiar “mesaj al cerului”. În mediul rural, în special, traditia strãveche, riturile vechilor traci rãmân încã vii. Românul de aici îsi mai aduce încã aminte de obiceiul de demult al fetelor si bãietilor, care, în ziua lui Dragobete, zeu al tineretii în Panteonul autohton, patron al dragostei era sãrbãtorit de tineri, care dimineata devreme, se îmbrãcau în haine de sãrbãtoare si, dacã timpul era frumos, porneau în grupuri prin lunci si pãduri, bãietii adunând lemne pentru foc iar fetele cântând si cãutând primele flori de primãvarã, ghiocei, viorele si tãmâioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pãstra pânã la Sânziene, când le aruncau în apele curgãtoare sau folosite în descântecele de dragoste. Dacã, întâmplãtor, se nimerea sã gãseascã si fragi înfloriti, florile acestora erau adunate în buchete ce se puneau, mai apoi, în lãutoarea fetelor, în timp ce se rosteau cuvintele: “Flori de fragã/ Din luna lui Faur/ La toatã lumea sã fiu dragã/ Urâciunile sã le desparti”. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sã strângã apa din omãtul netopit sau de pe florile de fragi; aceastã apã, pãstratã cu mare grijã, avea proprietãti magice, spunându-se cã este nãscutã din surâsul zânelor, putând face fetele mai frumoase si mai drãgãstoase; dacã nu erau omãt si fragi, se folosea banala apã de ploaie sau cea de izvor, acest lucru fãcându-se atunci când Dragobetele se tinea în luna martie. Dragobete este si un zeu al bunei dispozitii si astfel de ziua lui, tinerii mergeau în satele vecine, chiuind si cântând peste dealuri, adunându-se la o casã, pentru “a-si face de Dragobete”, fãcându-se petreceri (fãrã indecentele evenimentelor similare din zilele noastre) fiind convinsi cã, în felul acesta, vor fi îndrãgostiti întregul an, pânã la viitorul Dragobete si de multe ori de acolo porneau de multe ori viitoarele cãsnicii. Uneori, fetele se acuzau unele pe altele pentru farmecele de urâciune fãcute împotriva adversarelor, dar, de cele mai multe ori tinerii se întâlneau pentru a-si face jurãminte de prietenie. Se mai credea cã în ziua de Dragobete pãsãrile ne migratoare se adunã în stoluri, ciripesc, îsi aleg perechea si încep sã-si construiascã cuiburile, pãsãrile neîmperecheate acum rãmânând fãrã pui peste varã. Bãrbatii, si nu neapãrat fetele, trebuie sã-si gãseascã partenere pentru anul ce vine, în acest sens este si expresia “Dragobetele sãrutã fetele” – fetele sunt cãutate pentru a fi sãrutate, pentru a permite bãrbatilor “contaminarea” cu fortele faste. În jurul focurilor aprinse pe dealurile golase din jurul satelor, fetele si bãietii discutau vrute si nevrute, însã, cel mai adesea, se spuneau glume cu substrat erotic. Fetele, cum simteau apropierea prânzului, începeau sã coboare în fugã spre sat, în sudul României aceastã goanã fiind numitã “zburãtorit”. Conform obiceiului, fiecare bãiat urmãrea fata care îi cãzuse dragã; dacã flãcãul era iute de picior si fetei îi plãcea respectivul urmãritor, atunci avea loc o sãrutare mai îndelungatã în vãzul tuturor. Sãrutul acesta semnifica, în fapt, logodna ludicã a celor doi, cel putin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne prefatând logodnele adevãrate. Dacã nu se fãcea Dragobetele, se credea cã tinerii nu se vor putea îndrãgosti în anul care urma; în plus, un semn rãu era dacã o fatã sau un bãiat nu întâlneau la Dragobete mãcar un reprezentant al sexului opus, opinia generalã fiind cã tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti. Unii tineri, în Ziua de Dragobete, îsi crestau bratul în formã de cruce, dupã care îsi suprapuneau tãieturile, devenind astfel frati, si respectiv, surori de cruce. Se luau de frati si de surori si fãrã ritualul de crestare a bratelor, doar prin îmbrãtisãri, sãrutãri frãtesti si jurãmânt de ajutor reciproc. Cei ce se înfrãteau sau se luau surori de cruce fãceau un ospãt pentru prieteni. Dar si cei maturi aveau partea lor în cadrul Dragobetelui. Astfel, femeile credeau cã era îndeajuns sã pui mâna acum pe un bãrbat… strãin de sat si deveneai drãgãstoasã bãrbatilor în tot anul care urma! Femeile mai aveau grijã sã dea mâncare bunã orãtãniilor din curte, dar si pãsãrilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificatã la Dragobete cã astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. În aceastã zi, nu se coase si nu se lucreazã la câmp ci se face curãtenie generalã în casã, pentru a-l întâmpina cum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci însotit de asanumitele zâne “Dragostele”, ce le sopteau vorbe de amor îndrãgostitilor. Oamenii bãtrâni obisnuiau sã tinã aceastã zi pentru friguri si alte boli dar si pentru un an îmbelsugat. Conform traditiei, de Dragobete, bãietii si fetele trebuie sã glumeascã, sã nu se certe cu nimeni si sã respecte sãrbãtoarea, pentru a fi îndrãgostiti tot timpul anului. Dragobete, un flãcãu voinic, puternic, frumos si tare iubitor care umblã prin pãduri dupã fetele si femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde si le face de râsul lumii, atunci când ele se duc dupã lemne, flori sau bureti. Unele fete si femei doreau chiar sã fie pedepsite de Dragobete, lucrând de ziua lui, iar, apoi luând drumul pãdurii, aici fiind “nevoite” sã se lase iubite de Dragobete. De aici si provine rãspândita expresie adresatã fetelor mari si nevestelor tinere, care îndrãzneau sã lucreze în aceastã zi: “Nu te prindã Dragobete prin pãdure!”. Chiar dacã mai “pedepsea” femeile, se considera cã Dragobetele ocrotea si purta noroc îndrãgostitilor, tinerilor în general, putând fi socotit un veritabil “Cupidon” românesc. În ziua în care se tine sãrbãtoarea, se aprinde în casã rãdãcinã de iarbã-mare pentru a apãra de rele si durere. În unele sate se scotea din pãmânt rãdãcinã de spânz, cu multiple utilizãri în medicina popularã. Prilej de bucurie si bunãstare, Dragobetele, reprezintã una dintre cele mai frumoase obiceiuri strãvechi ale poporului român. Pãcat însã cã foarte multi i-au uitat semnificatia si au substituit-o dupã 1990 cu sãrbãtoarea vecinilor nostri occidentali, aceea a Sfântului Valentin, ce nu are nici o înrudire cu mitologia popularã românã si nici cu spiritualitatea româneascã, el, nefiind prezent în calendarele noastre ortodoxe în perioada rece ci, din contrã, pe data de 30 iulie. Însã românii care cunosc legenda lui Dragobete o celebreazã pe 24 februarie a fiecãrei primãveri. Nu uitati nici voi cã iubirea în România este la ea acasã!

Dam Horgan

Bibliografie:

• Ion Ghinoiu – “Obiceiuri populare de peste an”, Editura Funda]iei Culturale Române, 1997;
• Ion Ghinoiu – “S`rb`tori [i obiceiuri române[ti”, Editura Elion, Bucure[ti, 2002;
• Romulus Vulc`nescu – “Mitologie Român`”, Editura Academiei R.S.R. Bucure[ti, 1985;
• Irina Nicolau – “Ghidul S`rb`torilor Române[ti”, Editura Humanitas, 1998;
• Elena Niculi]a Voronca – “Datinile [i credin]ele poporului român”, Editura Polirom, Ia[i, 1998;
• Simion FIorea Marian – “S`rb`torile la români”, Editura “Grai [i Suflet – Cultura Na]ional`”, 2001;
• Antoaneta Olteanu – “Calendarele poporului român”, Editura Paideia, 2001;
• R`dulescu-Codin, C. [i Mihalache, D. – “S`rb`torile poporului cu obiceiurile, credin]ele [i unele
tradi]ii legate de ele. Culegere din p`r]ile Mu[celului. Din via]a poporului român”, Academia
Român`, Bucure[ti 1909.

5 COMENTARII

  1. Si noi va iubim domnu’ Horgan! Multumim pt. articolele dumneavoastra! Valentinul asta de imprumut e doar in scopuri comerciale adoptat. Cu exceptia catolicilor care chiar il sarbatoresc. 

  2. Traditia, specialitatea d-lui Dan Horgan, isi gaseste un loc de cinste si in acest articol. De data aceasta, aflam informatii minutioase despre traditionala sarbatoare a iubirii la romani, Dragobetele, o sarbatoare incarcata de semnificatii adanci si celebrata altfel decat Valentine’s Day, adica fara tam-tam si prost-gust. Va multumesc, domnule Horgan, pentru ca ne infatisati aici modul traditional in care stramosii nostri obisnuiau sa se “distreze” cu ocazia zilei iubirii.

  3. Imi place cum a scris articolul domnul Dan Horgan. La fel de mult si comentariul domnului Valentin. Dar traditiile nu ne trimite in trecut, ci doresc sa ne arate adevarata noastra valoare ca popor. Daca dl. Horgan ar trai in trecut cu traditiile noastre, ar fi scris articolul cu pana de gasca. Iar dl. Valentin nu ar fi putut posta comentariu. Iar pentru Mos Craciun, daca ati fi citit toate articolele dl. Horgan ati fi aflat si de traditiile de iarna. A scris deosebit de frumos. Mie chiat imi plac aceste articole care mai trimit cate o fanta de lumina peste intunericul ce se lasa peste noi de la 89 incoace. Iar despre bucataria traditionala romaneasca inca mai functioneaza la noi. Si e chiar sanatoasa. Chiar daca tineretul este tentat spre fast food-uri.  Felicitari inca o data d-lui Horgan pentru articol si d-lui. Valentin ca a citit  si a dorit sa lase un comentariu.

  4. La noi traditia inseamna a privi in trecut, la ce a fost bun candva. Problema se pune, ce-am adaugat noi urmasii? Mai tinem pasul cu dezvoltarea lumii?  O fi bun borsul de zdrente(varza murata), o fi sanatos, dar bucataria romaneasca a ramas cumva prin feudalism? Din acest punct de vedere, daca tot este buna traditia romaneasca de ce s-a renuntat la, napi, miei, hrisca etc.? Parca si acestea faceau deliciul mesei la romani prin evul mediu ! Si inca o intrebare legat de traditie, de ce Mos Craciun? Doar si acesta este tot de import ca si Sfantul Valentin. Daca traditie inseamna continuitate-in sensul de dezvoltare =sunt pentru traditie. Daca traditie inseamna a trait in “trecut”, atunci urasc traditia.

  5. Foarte frumos articolul. Totusi stiam ca cel care scrie articolele cu specific traditional este DAN HORGAN si nu DAM HORGAN. Probabil ca se apropie Sfintele Pasti…:D

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.