Punct si de la capãt

0
176

A muncit împreunã cu sotul ei si au investit 14 ani în gospodãria socrilor. Aici a nãscut si cei patru copii, doi bãieti si douã fete, dar, cu trei ani în urmã, fãrã prea multi bani în buzunar, nu a mai putut suporta scandalurile si vorbele urâte si s-a decis sã îsi ia copiii si sã o ia de la capãt. A urmat-o si sotul ei. Corina a cumpãrat în rate o casã dãrãpãnatã, pe care, încetâncet, încearcã sã transforme într-o casã primitoare. E greu în conditiile în care materialele de constructii sunt scumpe, gurile de hrãnit sunt multe, trupurile de îmbrãcat, la fel, iar salariul sotului, mic. “Nimic nu conteazã când copiii sunt sãnãtosi si în casã este întelegere”, spune însã Corina, femeia care, la 37 de ani, înfruntã necazurile vietii trudind cu fruntea sus, încã încreazãtoare într-un viitor mai bun.

Sãptãmâna aceasta, campania derulatã de “Monitorul de Vaslui si de Asociatia “Nu esti singur” Vaslui a ajuns la Muntenii de Jos. Cãutãm, ca de obicei, o familie care se luptã sã trãiascã demn, chiar dacã zarurile sortii nu i-au fost favorabile pânã acum. “Sunt multi oameni necãjiti în comunã, dar cei mai multi dintre cei care o duc greu au o parte de vinã pentru cã trãiesc asa”, ne spune primarul Dãnut Cretu. “Însã Corina – continuã el – este cea care într-adevãr meritã ajutatã”. Edilul este sustinut de asistenta socialã, care confirmã ce ni se spusese deja: vom merge la o familie care, dupã ce a muncit pentru o gospodãrie care nu era a ei, a luat totul de la capãt. O gãsim pe Corina fãcând curã- tenie în curte. Ne întâmpinã repede la poartã si ne invitã înãuntru. Multumes te pentru alimentele si dulciurile pe care i le oferim, gratie donatiilor fãcute de cititorii nostri, si cu o decenta admirabilã, le pune deoparte, fãrã a le mai arunca nicio privire. “Am locuit 14 ani cu socrii mei. Am muncit, am cimentuit-o, ne-am fãcut fântânã, ne-am cumpãrat tot ce e nevoie într-o gospodãrie… A trebuit sã-mi iau copiii si sã plec pentru cã nu mai suportam certurile socrilor, care nu erau niciodatã multumiti de noi”, povesteste ea. A venit în satul natal si, nu departe de casa pãrintilor ei, decedati demult, în care acum locuieste familia unei surori, si-a cumpãrat o cãsutã bãtrâneascã, pãrãginitã. “Nu aveam bani de mai mult si proprietarul mi-a dat-o în rate. Nici acum nu mi-a fãcut acte pe ea. Mai am sã-i dau 10 milioane de lei vechi si atunci o sa ne facã si acte”, a spus femeia. Sotul a urmat-o: s-a angajat la un abator din oras si, zilnic, face naveta. Pe jos, fiindcã banii de transport preferã sã-i utilizeze în casã. În cei trei ani, au reusit sã-si întretinã cei patru copii, sã schimbe acoperisul casei, “pentru cã ploua”, si sã-si punã geamuri. “Acum, vrem sã cimentuim casa, sã ne facem o bucãtãrie de varã… mai trebuie sã cumpãram un pat…”, continuã Corina. Femeia, dupã spusele celor din sat, munceste cu ziua si nu refuzã nicio sansã de a câstiga un bãnut, cu un an în urmã având chiar în sarcinã pãsunatul vacilor din sat. Mândria lor? Cei patru copii: Ionut, care va pleca din toamnã la o scoalã profesionalã, Costicã, elev în clasa a VI-a, Roxana, de 11 ani, si Ana Maria, de 8 ani. Gãsim doar fetele acasã, bãietii fiind plecati la o stânã din apropiere. Familia e mândrã de diplomele obtinute de Ionut la scoalã, dar si la numeroase competitii de sah. Ana Maria va lua si ea premiu “dacã mai învatã un pic”. Jucãrii? “Avem un maimutoi de plus. Minge am avut, dar s-a stricat. Dar mã joc cu Bobi, câinele nostru…”, ne spune fetita. Aproape cã nici nu mai este nevoie sã o întrebãm pe mamã de ce are nevoie, pentru cã, în urmã cu trei ani, împreunã cu sotul ei si cu cei patru copii, a lãsat în urmã agonisealã unei vieti si a luat totul de la capãt, pentru un dram de liniste. Pentru pãrinti, dar si pentru copii este greu. Împreunã, putem sã-i ajutãm sã le fie mai usor…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.