Vocea Generalului Gheorghe Negrescu

ntre bogtiile binecuvntatei Moldove, trei sunt cele care se detaseaz n primplan: aurul cenusiu, diamantinele strluciri sufletesti, otelul bratelor. Si ele s-au concretizat de-a lungul secolelor n operele fundamentale ale crturarilor locurilor, n frumusetiile creatiilor artistice si n eroismul lupttorilor originari din aceast parte a Romniei. Dimitrie Cantemir, cnd se referea la Tara de Jos a Moldovei, sublinia n mod deosebit atasamentul, iscusinta si druirea sufleteasc a locuitorilor fat de ndatoririle militare. Spusele princepelui-crturar sunt ilustrate pe deplin de imaginea eroilor neamului porniti de aici: generalii Cernat, comandantul de la 1877, si Eremia Grigorescu, artizanul Mrsestilor, glteni; maresalul Alexandru Averescu, de la Babele-Ismail, si maresalul Constantin Prezan, mpmntenit la Schinetea-Dumesti; cpitanul Grigore Ignat, eroul de la Mrsesti, si colonelul Mihai Cerchez, dintre cuceritorii Plevnei, amndoi brldeni. Alturi de acestia se nscrie cu onoare si prestigiu n istoria trii generalul Gheorghe Negrescu, din Fruntiseni, scolit la Brlad. Aici a absolvit liceul „Codreanu”, care a druit trii mai multi generali dect unele licee militare. A urmat o impresionant carier n domeniul aviatiei militare, fiind, de fapt, principalul ctitor al acesteia. n 12 septembrie, a fost omagiat cum se cuvine la Fruntiseni, din initiativa primarului Neculai Lupu si a comandorului Gheorghe Stefan, amndoi cultivnd cu orice prilej amintirea exemplar a generalului Gheorghe Negrescu, model uman drept de urmat. A fost dezvelit un bust al su, n care sculptorul Gheorghe Alupoaie a cutat s esentializeze trsturile morale ale generalului: drzenie, curaj, generozitate. Totodat, s-a derulat la Fruntiseni o premier editorial, lansarea volumului „Amintiri Necenzurate”, cu subtitlul „Aviatia s fie a zburatorilor”, continnd memoriile generalului Gheorghe Negrescu. Lucrarea a aprut sub egida „Fundatia Erou Cpitan Alexandru Serbnescu”, reprezentat la festivitatea de la Fruntiseni de presedinta acesteia, doamna Eleonora Arbnasu. Textul a fost ngrijit, cu minutiozitate de miniaturist medieval, de prof. univ. dr. Valeriu Avram, autorul unui volum despre viata si opera Generalului Gheorghe Negrescu, tot domniei-sale datorndu-se introducerea si notele. Omagierea, dezvelirea bustului si lansarea volumului s-au bucurat de prezenta unor nalte oficialitti judetene si a unor oameni de cultur, alturi de cadre didactice, elevi, localnici, ptrunsi cu totii de solemnitatea momentului si constienti de sentimentul de legitim mndrie generat de rememorarea personalittii consteanului lor. Memoriile Generalului Negrescu sunt, n ansamblul lor, un document cu impresionante si multiple valente. Mai nti, suntem coplesiti de tenacitatea unui fiu de oameni simpli, dintr-o familie numeroas si fr posibilitti materiale, care a reusit s strbat acel „cursus honorum” finalizat cu gradul de general si importante demnitti ntr-un domeniu al elitelor, ce a ntmpinat, desigur, nenumerate adversitti, dar a demonstrat de fiecare dat c n orice mprejurri, mai devreme sau mai trziu, valoarea reuseste s rmn suveran. Astfel, ajunge, asemenea unui David al moralittii si onoarei, s biruie Goliatul coruptiei, nepotismului, acel „pile-cunos- tinte-relatii” pe care l atribuiam regimului de pn n 1989 dar care, din pcate, a existat de mult la romni, cel putin din epoca fanariot. Pe drept-cuvnt, deseori n prezentarea situatiilor reprobabile de care s-a lovit Generalul Negrescu, Valeriu Avram aduga, de fiecare dat, „ca si acum”. Paginile memoriilor se constituie, totodat, ntr-o adevarat istorie a aviatiei militare romnesti, privit din toate unghiurile de vedere: initiative n vedere, dotarea tehnic, formarea de specialisti, instruirea pilotilor, nceputul ncadrrii aviatiilor n ansamblul operatiunilor militare, rezultatele obtinute. ntlnim, de asemenea, relatarea unor situatii cu totul inedite, privind raporturile, penibile adesea, cu aliatii rusi, ilustrnd proverbul: „Ferestem, Doamne, de prieteni, c de dusmani m feresc singur”, iar n paralel, relatri la obiect despre luptele la care participa n calitate de ofiter-pilot combatant. Peste tot, paginile memoriei reusesc s mbine observatia strict cu precizia pilotului care nu are voie s comit erori, autorul dovedind un adevrat talent literar n orizontul cruia nu lipsesc nici notele de umor. Cele aproape 400 de pagini format A4 ne ofer nenumrate exemple. Ne vom opri acum – sper s avem si alte prilejuri – numai asupra unor rnduri de nceput. Momentul cnd a efectuat primul zbor, dintre sutele si sutele care au urmat, este consemnat cu sobrietate si emotie cenzurat, accentul cznd pe generozitatea camarazilor: „Toat lumea n jurul meu era surztoare, dndu-mi fiecare ultimele recomandri. Dar din seriozitatea zmbetelor si tremurul usor al minilor ntinse, simteam ngrijorarea tuturor. Eram calm, cci m hotrsem s zbor. Zbuciumul se consumase nainte, iar zarurile fuseser aruncate. Acum nu mai puteam da napoi, trebuia s-mi ntmpin destinul”. Zborul se desfasoar cu bine, dar apar cteva momente tensionate, pe care foarteproasp tul pilot le depseste, necons- tientiznd, ns, de fiecare dat, pericolele prin care a trecut. Ajuns la sol, este ntmpinat cu mbrtisri tcute, cu ochi nlcrimati: „Nu ntelegeam nimic! Dar cnd mi-au explicat, n sfrsit, prin ce emotii au trecut, atunci cnd asteptau dintr-un moment n altul prbusirea avionului, cnd Cerchez (avocat brldean, fondatorul primului aerodrom romnesc si al primei scoli de pilotaj), nemaiavnd puterea s priveasc, a fugit la hangar, iar altii, nemaiputndu-se misca, au czut pe iarb, nemaiputndu-se tine pe picioare, atunci am nteles emotia lor si pericolul prin care trecusem si am simtit cum un val puternic de cldur ce nu se datora lunii lui Cuptor, storcea din mine cu nemiluita boabe mari de nduseal. Atunci am nteles ce puternice legturi se ncheag ntre oamenii care, trecnd printr-aceleasi pericole, lucreaz pentru acelasi scop.”. O situatie de un umor savuros transpare n relatarea unei aterizri fortate, lng un sat unde, cnd iese din avion, oamenii l cred Sf. Ilie… si fug nspimntati, pn cnd unul dintre ei observ uniforma de ofiter. Trieste emotii si bucurii indescriptibile cnd face demonstratii de zbor n prezenta concettenilor brldeni si a membrilor familiei sale, de fat fiind si regele Carol I. Tririle profunde sufletesti ating cota maxim atunci cnd tnrul Negrescu se confrunt cu moartea lui Aurel Vlaicu: „ntins pe o mas, cu membrele fracturate, cu o ran adnc la tmpl, Vlaicu zcea pentru vecie. Nici o urm de groaz sau nclestare nu era pe fata sa. Un usor zmbet ncremenise pe buzele sale, iar fata sa era senin, cu o sfnt expresie de liniste, linistea datoriei mplinite pn la capt, pentru c si fcuse datoria pentru aviatie, pe care a iubit-o cu toat dragostea si credinta sufletului su, luminat de fiecare creatie”. Cu aceeasi mpcare si liniste a murit si Generalul Negrescu, desi Antonescu l-a pensionat la numai 53 de ani, considerndul simpatizant al Miscrii Legionare, iar n timpul comunismului slbatic al anilor ’50 a suferit, el si familia, nenumrate persecutii. Dar, ca ntotdeauna, a nvins prin valoare: dup 1965 a putut s fie iar n mijlocul tinerilor aviatori, plecnd dintre noi la 90 de ani, spre cerurile la care a nzuit toata viata.

Dan Ravaru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.