Munca, �ntre supravietuire si dorinta de a trai bine

�ns�il�nd niste g�nduri si p�reri personale cu lucruri �nv�tate la scoal�, cu mult timp �n urm�, despre ziua de 1 Mai, despre semnificatia acestei zile pentru cei care trudesc ca s�-si asigure traiul de zi cu zi, am relizat un material de genul compunere liber�. Mai apoi, l-am botezat cu un titlu cam pompos de lung, dup� care l-am salvat. Al meu era! Dintr-un dezvoltat spirit de proprietate, repede l-am si semnat. Se numeste „Lungul drum pentru reducerea timpului de lucru”. Initial, optasem pentru un format de tip fluturas, pe care s�-i �mpr�stii pe principalul bulevard al B�rladului, cu ocazia manifestatiei dedicate muncii si celor ce muncesc. Fire zburdalnic� de v�rs�tor, chiar risc�nd ironii gramaticale, am considerat c� trebuie s� merg mai departe, pentru ca despre aceast� s�rb�toare (confiscat� odat�, persiflat� acum si democratic retrocedat�), s� afle, deci, c�t mai multi din cei care construiesc profitul si �n, parantez� fie spus, nu tr�iesc bine. M-am adresat, asadar, Cvintetului din presa vasluian�, mai aproape, la propriu, de sindicate. Adicatelea suntem megiesi. „Gic�, ti-am citit �n chezis materialul. Dar oare mai trebuie redus timpul de munc�? C� eu, de pild�, muncesc din zi �n noapte. Nu cumva muncind mai mult putem s� ne permitem mai multe?”. Asa m-a primit dom’ profesor D.V. Marin, patron de pres� si mare latifundiar. Mi-a pus �ntreb�ri si ne-am provocat la o discutie adhoc, asa, ca de la patron la sindicalist sau ca �ntre doi oameni aflati �ntr-o relatie de bun� vecin�tate. Materialul cu pricina a ap�rut �ntr-o joi din florar, drept pentru care �i multumesc frumos. �ns�, �mi persist� si acum �n memorie discutia noastr�, la care parc� nu fuseser� epuizate toate �ntreb�rile despre lungimea timpului de munc� si, mai nou, despre performanta si intensitatea efortului, dar nici despre corelatia acestuia, a efortului depus, cu nivelul de trai. Tot la fel, pot spune c� �nc� mai exist� argumente �n favoarea efortului optim si a nevoii de demnitate, a nevoii de determinare de care are nevoie salariatul, pentru a avea continuitate c�t mai mult� �n aceeasi slujb�. Trecerea de la luna cu un sereleu la stat la patru sereleuri postdecembriste a �nsemnat abundent� mai putin�. Paradoxal, s-a muncit putin si au ap�rut patroni. Unii �ntr-un deceniu erau milionari de top. Americanii au r�mas deja �n urma lor. Alti patroni au crescut, �ntr-adev�r, odat� cu afacerea, muncind din zi �n noapte f�r� s� aib�, deocamdat�, aceast� sans� s� fie de top. Care dintre ei va pretui mai mult munca si pe robotitor? Poate c� �ntr-adevar unii dintre cei care trudesc pentru patron au probleme de educatie, de mentalitate, de… Dar oare goana asta dup� c�stiguri imediate, dup� acumul�ri rapide de capital nu a anulat disponibilitatea salariatului pentru efort sustinut? Afar�, adic� �n pribegie, rom�nii nu mai au astfel de probleme. R�spunz�nd domnului profesor D.V. Marin, reiterez faptul c� salariatul are dreptul la opt ore de munc�, opt ore de odihn� si opt ore pentru instruire si distractii, asa parc� suna sloganul zilei de 1 Mai. �n mod sigur, asa cum se �ntampl� pe la alte case, si salariatul rom�n mai poate renunta la ore de odihn� sau de distractie pentru a suplimenta orele de munc�. Doreste �ns� cu tot dinadinsul, ca moned� de schimb, dreptul la voluntariat. S� fie si actul lui de voint�, nu impuneri unilaterale. Aprecierile verbale totdeauna au �ncurajat, dar ele niciodat� nu regenereaz� energii suplimentar consumate. O spun si cei care se mai �ntorc acas� de Pasti, din UE si din lumea larg�. Sigur, agricultura sau alte ocupatii sunt functie de oportunit�tile oferite Cel de Sus, de timpul probabil, si nu de indicatiile orologiului. Munca din zi �n noapte este o solutie de moment, dar nu poate fi de durat�, deoarece apare uzura iar performanta este diminuat� pe m�sur� ce timpul se scurge din vene. Toate acestea, si c�te alte cauze or mai fi, au generat exodul rom�nilor spre z�ri unde se munceste bine, dar se si tr�ieste bine. Politicienii nostri se uita dup� chinezi sau spre cei plecati pe alte meleaguri. Se duc acum p�n� la Castellon, unul c�te unul, s� le cerseasc� votul, nu s�-i aduc� acas�. Tara nu prea mai are fort� de munc�, asa c� arunc �n v�nt o �ntrebare: cine si pentru ce i-ar putea readuce acas� pe copiii nostri? C� tare-i nemuncit� tara aiasta! Pentru promisiuni desarte? Nu vin dec�t s�-si revad� neamurile si, cu bateriile re�nc�rcate, se �ntorc �n pribegie, l�s�nd ruina si miristea s� se �ntind� ca o boal�, a c�rei leac este munca si… r�splata ei.

Gheorghe Croitoru