Sinistra-m-as si n-am cui!

Uitati de pensii taiate sau nu. Uitati de salariile mici. Uitati si de salariile si mai mici sau de disponibilizãri. Scoateti-vã din cap orice are legãturã cu virgulã criza (fãrã virgula asta, nu era cacofonie, ci pornografie!), bãncile si sãrãcia. Uitati “Sã trãiti bine!”-ul electoral. Nu mai scoateti nici un cuvânt despre TVA-ul mãrit. În definitiv, ce e un 5% în ziua de azi? Oricum, e mai putin decât cei 25% rasi de la salarii. Nu vã mai strâmbati cã (vã) e greu; muriti cu demnitate. Dar, înainte de a crãpa, puneti mâna pe telefon si donati mãcar doi euro în contul sinistratilor. Dacã aveti ce, donati! Hai sã le dãm noi sinistratilor, cã Guvernul nu are bani. El se împrumutã de la FMI, BM, CE, FBI, CIA, SRI si, pentru cã nu-i ajunge, de la toate SC-urile, IMM-urile, AF-urile si PF-urile din tarã. Si tot nu-i destul. Asta n-are legãturã cu textul, dar îmi place cum sunã: în timp ce Boc o resuscita pe femeia lesinatã, mi-a venit în minte imaginea Elenei Udrea dând cu mopul prin studioul mogulului. La o zi sau douã dupã, o vãd pe aceeasi Elenã zgâriind nãmolul cu o lopatã. Mi-a venit sã plâng. O femeie care, dacã îsi vinde poseta, construieste casele tuturor sinistratilor din sat, nu se sfieste sã punã osu’ la (?!) treabã. Iatã forta exemplului; ce importantã are cã lumea te huiduieste? Tu, politicianule, esti imun la injurii. Cobori în popor, îti sufleci mânecile si rânesti timp de trei minute rahatul naturii. Apoi, pleci, cã ai o tarã de condus, iar sinistratul rãmâne în balta lui. De fapt, balta e tot ce mai are. Apoi, o vãd pe aceeasi Elena Udrea împãrtind ciocolatã copiilor. Nu a coborât printre ei, sã frãmânte cu pantofii ei scumpi noroiul ieftin. Halal solidaritate! Asta are legãturã cu textul, dar nu-mi place cum sunã: unde a fost Traian Bãsescu? Unde au fost, pânã acum câteva zile, bãile lui de multime? Domnu’ presedinte, moldovenii v-au asteptat câteva zile bune. Trebuia sã veniti imediat sã faceti o baie. La propriu. Printre bucãti de mobilã, pãpusi, porci morti, în apa în care s-au înecat multi oameni. De ce nu ati venit imediat sã vedeti Ozana-cea-urâtcurgãtoare? De ce nu ati venit pe Siret, sã vedeti cã nu numai moara vine, ci si casa morarului, si fata lui si – da, Dumnezeu existã! – si soacrã-sa?! Trebuia sã veniti în primele secunde ale dezastrului, cu sau fãrã cizme. Apã aveau sinistratii. Apoi, ati venit si ce au filmat cameramanii mogulilor?! Cum i-ati certat pe oameni! Asta sã fie solidaritatea de care aveau ei nevoie? “Tara asta se împrumutã cu 9 miliarde de euro… cu ce sã vã facem digul?” – asta le-ati spus sinistratilor. Un lucru e clar: n-or sã aibã dig. Cred cã din acest motiv i-ati certat… O problemã n-am înteles în anii din urmã. De ce sinistratul din 2008 si-a reconstruit casa în acelasi loc (singur, pentru cã Guvernul nu i-a dat nicio mânã de ajutor)?! Am vãzut la TV imagini cel putin ciudate: în vale – potop, 50 de metri mai la deal – masini, corturi si teren sigur. Sinistratule din 2010, asta sã-ti fie învãtãturã de minte! În 2012, la urmãtoarele inundatii mari, mutã-ti casa cu 50 de metri mai la deal. S-ar putea sã nu mai fiu obligat sã pun mâna pe telefon si sã-ti donez doi euro… Da’ ce stiu eu?! Doamnei Elena Udrea, un sfat: în vale, unde ati rânit cu atâta talent în ruinele vietilor pierdute ale sinistratilor, construiti case pentru specialisti. Sã vinã apa si sã le ia. Pe specialisti i-a luat, de câtiva ani buni, strãinãtatea. În 2008, inundatii. În 2010, inundatii. În 2012, cu sigurantã vor fi alte inundatii. Din doi în doi ani, natura ne bate de ne usucã (scuzati-mi ironia; de fapt, ne bate de ne îneacã). Dar noi nu facem diguri. Noi nu facem poduri trainice. Nu facem pentru cã nu avem bani. Noi ne refacem casele în aceleasi zone inundabile – cu sau fãrã (mai degrabã fãrã) autorizatii de construire. Suntem masochisti. Avem un atasament milenar pentru dezastrul de orice fel. Ne place sã avem probleme si nefericiri. Fãrã ele, ne e greu sã ne amintim cã suntem oameni. Si cã suntem – nu-i asa? – solidari. Din acest motiv am ales sã nu fiu solidar. Nu-mi place cã Guvernul îsi freacã mâinile de bucurie cã ploile continuã. Mai are un motiv sã cearã bani de la FMI. Culmea, din “fondul de solidaritate”. Dar despre fondul nostru de solidaritate ce se mai aude? Iatã de ce nu sunt solidar. Eu unul nu am sã pun mâna pe telefon. Sã-i ajute Guvernul pe sinistrati. În definitiv, si eu sunt sinistrat, si pe mine nu mã ajutã nimeni. Guvernul m-a sinistrat. Mi-a tãiat salariul, mi-a mãrit TVA-ul. Mâine, mã va da afarã. Si stiu cã nimeni nu va face un teledon pentru a-mi gãsi un loc de muncã.

P.S.: Au existat momente în care, fãrã sã îmi cearã nimeni, am dat dovadã de solidaritate. Din nefericire, nimeni nu m-a filmat iar în România, dacã nu esti filmat când faci o faptã bunã, nu ai fãcut nimic.