Pe când marsul insolventilor?

Frumoasã actiunea de acum douã zile a Primãriei Vaslui – Marsul Absolventilor. O mie si ceva de elevi în ani terminali, luându-si adio de la viata de liceu. Toti, cu toci si robe. Toti, tineri si frumosi. Sunt viitorii studenti (poate) sau viitorii someri (cu sigurantã). Lor, statul nu le mai poate da aproape nimic. Nicio garantie, nicio certitudine. Rãmâne în sarcina pãrintilor sã-i “mute” mai departe, dar nici ei nu pot da decât cu 25 la sutã mai putin… Asa e, drumurile noastre sunt cu 25 la sutã mai scurte. Sau cu 15, dacã suntem pensionari. Iubim cu 25 sau cu 15 la sutã mai putin, mâncãm asemenea etc. Doar de murit murim la fel. Ba chiar cu 25 la sutã mai mult si mai repede. Sau e doar o pãrere?! Dincolo de simbolistica zilei, rãmâne amintirea frumoasã a aruncãrii tocilor în aer. Antrenament util, as spune: mai târziu, vor da cu bãstile de pãmânt. Pentru fiecare gest frumos, undeva în viatã, avem un corespondent urâcios. La 18 ani, toca în aer. La 25, 30, 40 si asa mai departe, basca de pãmânt. Cu nãduf, cu flegme si înjurãturi de mama celor care te împing sã faci asta. Marsul absolventilor de acum are un corespondent inversat în viata de câtiva ani mai târziu. Absolventii de astãzi vor mãrsãlui, la fel de frumos încolonati, prin fata ghiseelor de la bursele locurilor de muncã. Vor avea studii si diplome pe care nimeni nu va da niciun ban. Vor avea un copil, poate doi, si rate cât pentru zece. Vor vota, vor rata si vor înjura. Vor avea locuri de muncã prost plãtite, datorii, rude sãrace si pãrinti si mai sãraci. Vor creste urât, vor pleca la muncã în strãinãtate si se vor întoarce, poate, la fel de descurajati. Vor fi la fel de români ca astãzi, dar mai constienti de acest lucru. Iar asta nu îi va face deloc sã se simtã mai bine. Dar ideea e alta. M-am tot gândit: de ce nu facem – nu noi, ci Guvernul – un mars al insolventilor?! Sã îi încolonãm pe oamenii de afaceri rãmasi fãrã afaceri din cauze care nu tin de ei, sã îi punem sã mãrsãluiascã si, la un moment-dat, pentru poza de grup, sã îi rugãm sã arunce cu impozitul minim în sus? Sus de tot, pentru cã tot jos ajung… Anul trecut, în jur de 2.200 de agenti economici din judetul Vaslui au dispãrut de pe piatã. În primele patru luni ale anului curent, alte peste 400 au urmat acelasi traseu. În prezent, aproximativ 3.600 de firme au conturile blocate total sau partial. În acest ritm, pânã la sfârsitul anului, alte vreo 2.200 de firme se vor închide. Proiectia este fãcutã pe realitãtile economice ale zilei. Ce spuneti, o “punem” de-un mars al insolventilor?! Eu spun cã ar fi o actiune tare reusitã…

P.S.: Vã mai amintiti spotul glumet care critica felul neinspirat în care o întreagã familie (tatã, mamã si copii) învãta englezã fãrã profesor? În masinã, el la volan, ea în dreapta, copiii în spate, fredonau vesel un cântecel ale cãrui versuri – “I wanna fuck you in the ass!” – nu însemnau nimic (rãu). Si nouã ni se întâmplã asa ceva si, la fel ca în spotul acela (interzis în multe tãri), nici noi nu stim ce ni se întâmplã…