Pâna la Boc XII…

Comisia Europeanã a stabilit cu autoritãtile române cresterea taxelor, dacã actualele mãsuri nu vor fi suficiente. Dar ce urmãresc “actualele mãsuri”, cu exceptia limitãrii cresterii neprevãzute a deficitului bugetar?! Nimic. Guvernul nu si-a propus sã “rezolve” criza. Nici nu poate. A spus-o cu subiect si predicat Bãsescu, a demonstrat-o foarte repede Guvernul Boc I. Dar Guvernul Boc I nu a fost bun, pe motiv cã avea prea multi pesedisti. Ulterior, a vrut s-o demonstreze Guvernul Boc II. Fãrã pesedisti de data aceasta, dar cu udemeristi. Apoi, si Guvernul Boc III a vrut sã demonstreze cã nu poate face nimic si, ce coincidentã, si Boc IV a vrut acelasi lucru. Cu udemeristi si independenti, într-un aspectuos (dar greu de mâncat) bors rusesc. Pe scurt, cei patru Boci s-au tinut de cuvânt; nu au fãcut nimic. Nicio mãsurã realã pentru a face criza economicã (si socialã si, mai nou, ce prostie, si moralã) mai suportabilã. Parantezã. Noi nu avem o crizã moralã. Politicienii pot fi acuzati de multe, dar de moralã, niciodatã. Criza moralã – dacã existã – e tot a noastrã. A românilor. Politicienii au trãit exclusiv în televizor, în emisiunile “de analizã si comentariu”. Acolo, “morala” lor se traduce ba printr-o acuzatie nedemonstratã ori nedemonstrabilã, ba printr-un principiu încãlcat, ba prin cifre si calcule pe care nu le întelege nimeni. Nici chiar politicienii care le recitã. Acolo au pasat responsabilitãti, s-au scuzat si s-au duelat. S-au spãlat de rele în public. S-au spovedit si au iesit, ca de fiecare datã, curati (a se citi cu “morala” nepãtatã). În concluzie, vinovati suntem noi, care ne încãpãtânãm sã trãim si amplificãm criza moralã. Imoralã crizã! Am închis paranteza. Tãiem, deci, 25% din salarii si 15% din pensii. Dar nu este o tãiere, pur si simplu, ci o “restrângere a cheltuielilor publice”. Sunã mai tehnic, sunã mai… bine. Ar pãrea cã cei care ne “restrâng” stiu ce vorbesc. Oare? Vine aceeasi Comisie Europeanã si lãmureste repede si acest aspect: “nu a existat o evaluare formalã la nivelul CE a impactului social al mãsurilor propuse de Guvern”. Altfel spus, întâi facem, abia apoi vedem si vãd si altii ce-am fãcut. Dar Guvernul? Dacã picã Guvernul Boc IV?! Ce rezolvãm cu asta? Rãspunsul este acelasi: nimic! Demiterea Guvernului prin motiunea de cenzurã nu rezolvã nici criza economicã, nici criza socialã, nici mãcar inexistenta crizã moralã. Pentru cã Boc IV, urmat sau nu de Boc V, nu va rãspunde pentru ce (nu) a fãcut. Niciodatã, nimeni nu a rãspuns pentru prostiile fãcute la guvernare. Motiunea de cenzurã, descrisã de Ion Iliescu drept un “mecanism democratic si parlamentar” prin care opozitia poate “sã cheme la rãspundere” un guvern, poate sã treacã sau poate sã nu treacã. Eu votez pentru al doilea scenariu, pentru cã, va trece sau nu, “restrângerea cheltuielilor publice” va rãmâne în vigoare. Vreau ca PDL-ul sã meargã pânã la capãt. Am fãcut, ieri, un calcul simplu si, pânã la finalul acestui mandat, este posibil sã vedem si un Guvern Boc XII. Condus, evident, de… Traian Bãsescu. Vreau ca PDL sã mã convingã cã altfel nu se putea. Nu vreau sã plece, nu vreau sã vinã Crin Antonescu premier (apropo, l-a întrebat cineva?). Nu vreau sã vãd picior de pesedist la guvernare, nu pânã când tot mai posibilul si probabilul Guvern Boc XII nu va da tot ce poate. Vreau un guvern tot cu Udrea, Berceanu, Blaga si Videanu. Vreau ca independentii sã tinã aproape; la fel si udemeristii. Nu vreau motiune de cenzurã si nu mai vreau greve pe perioadã nedeterminatã care se terminã imediat. De ce nu vreau toate acestea si vreau “cu Boc”? Pentru cã sunt… solidar. Dacã eu plãtesc, vreau ca si Boc si ai lui sã plãteascã. Chiar dacã plata va însemna disparitia lui din politicã. Mie îmi ajunge si atât, desi nu al lui va fi sacrificiul, ci tot al meu.