Prezentul disidentei

n 1988, arhitectul Leonard Negruti – Leutu sau „primarul”, cum i spun prietenii – a fcut un gest de neimaginat pentru Vasluiul „Epocii de Aur”. Cu o pensul ncropit dintr-un pmtuf de brbierit si cu o vopsea improvizat (tempera, aracet si ap), a scris cu litere mari, de culoare galben, JOS CEAUSU. Att, pentru c i s-a terminat vopseaua. Prea putin din numele sefului de atunci al statului, dar foarte mult pentru un Vaslui speriat, care credea c „niste italieni” au venit n oras, special pentru a provoca agitatie. Leutu a fost descoperit, anchetat de Securitate, hrtuit luni ntregi si, ntr-un final, iertat. A venit si a trecut o Revolutie de atunci, au trecut si niste ani si, cum-necum, totul pare c s-a sters: si amintirea acestui eveniment, unic n istoria Vasluiului, si literele de 70 de centimetri, ngropate sub un strat de ciment… Leutu merit, vorba bunului su prieten Fernando, mcar o plcut. Pn o va avea, iat povestea dizidentei lui.

Era 22 iunie 1988. Leutu venise de la munc si, ca tot vasluianul, iesise la o bere cu prietenii, la celebrul „Select”. Acolo afl detaliile unui incident care l revolt. „Mi se povesteste c, diminea- t, la o alimentar din oras, lumea s-a btut de la pine. O vnztoare ascunsese dou navete, oamenii au vzut, au srit tejgheaua si au nceput s fure pinea. Mi-am zis c e grav dac am ajuns s furm pine ca s mncm”, si aminteste Leonard Negruti. „Cineva trebuie s fac ceva”, si-a spus el…

Fapta si dra galben

„M-am dus acas. Pe la ora 11.30- 12.00 seara, am luat un pmtuf de brbierit, un kilogram de tempera, am amestecat-o cu aracet si ap si…” Leutu si-a petrecut miezul noptii fcnd drumuri ntre apartament (n blocul din spatele Casei de Cultur) si trotuarul din fata bustului lui Constantin Tnase, locul n care a decis s scrie mesajul su de protest: JOS CEAUSESCU. De ce cu vopsea galben? „Aveam trei culori acas, verde, rosu si galben. Nu am ales verdele – era atunci o problem cu iredentismul -, rosu era culoarea partidului, asa c a rmas galbenul”, explic Leutu. Cu litere foarte mari, de 70 de centimetri, a scris (cu ntreruperi pentru alimentarea cu vopsea) doar JOS CEAUSU. „Att, pentru c s-a terminat si vopseaua, si trotuarul”. n ciuda precautiilor pe care si le-a luat, a fost prins. si stersese ct putuse urmele, dar dra lsat de picturi l-a dat de gol. A doua zi, dis-de-dimineat, doi securisti mergeau pe dr si ddeau rotocoale mari n jurul blocului. Pe trotuarul nglbenit deja nu se mai circula. Cteva cadre ale Militiei se chinuiau de zor, cu perii si ap, s spele textul. Nu se lua (compozitie bun, pentru care Leutu a cstigat o sticl de sampanie). n final, peste JOS CEAUSU s-a turnat beton. Ironic, dar tocmai „ngroparea” sub un strat de beton a acestui strigt de revolt i asigur meritata portie de eternitate… n ianuarie ’89, arhitectul este chemat pentru prima dat la Securitate. A fost ntrebat dac stie ceva despre un mesaj scris n Vaslui. „Stiti cine a scris? – m-au ntrebat. Stiu. Eu. Au rmas lemn”. De fiecare dat cnd era chemat, era pus s dea declaratii scrise. Invariabil, declaratiile arhitectului aveau sapte pagini si jumtate. Securistii care l-au anchetat nu l-au btut, dar i-au vorbit foarte urt si l-au amenintat. Pentru c nu scoteau nimic n plus de la el, au sfrsit prin a-i umple apartamentul cu microfoane. Leutu le-a descoperit si le-a dezactivat. A fost chemat din nou…

Reconstituirea: n loc de JOS, JOI!

„La ultima ntrevedere cu cei de la Securitate trebuia s aib loc reconstituirea. Pe aceeasi bucat de trotuar, mau pus s reproduc mesajul pe care lam scris pe 22 iunie. Securistii nu aveau nici mcar curajul s spun JOS… Am scris J, apoi O, iar cnd am ajuns la S, au tipat la mine: acum scrie-l pe I”, rememoreaz Leonard Negruti. Orict de amuzant pare acum aceast poveste, cnd ntre aparatul represiv de atunci si prezent s-au pus attia ani, pentru Leutu cel din ’89, situatia era ct se poate de grav. Venise vremea s-si afle…

…sentinta

Fr proces, fr o acuzatie clar formulat, urma s primeasc o pedeaps: „Securistul care m-a anchetat mi-a spus c am trei variante. Varianta A: s te condamnm la 10 de ani de nchisoare; Varianta A: s te discutm n Adunarea General si te iertm; si Varianta A: s te discutm n cadru mai restrns si s te iertm. Ce alegi? Am rspuns repede: varianta A”. Si varianta A a fost: Leutu a fost discutat n cadru restrns, certat si iertat, dar pus s promit c va vota cu Partidul Comunist Romn. Cteva luni mai trziu, a venit Decembrie ’89. Leutu a putut vota cu altii. Sau… poate stiti, poate nu stiti, chiar cu el. Dar asta-i deja alt poveste.

S se fac lumin!

V mai amintiti clipele de ntuneric, la propriu si la figurat, ale perioadei ceausiste, clipe n care gndeam mpreun si visam tot mpreun: Lumin!? Clipele acelea nu vor fi sterse din memorie, orict ar ncerca timpul si oamenii locului s le stearg. Timpul si oamenii orasului tu ar trebui s lumineze, s rememoreze, dac nu s venereze unii oameni ai locului care au cerut mai nainte dect noi toti Lumin! Chipul sihastic, straniu, sofoclian (cu plete lungi si albe) al arhitectului Leonard Negruti a „cersit” mai nainte dect noi toti Lumin, avnd curajul devil (de la drac sau D-zeu), n vara anului 1988, s scrie pe trotuarul din fata Casei de Cultur a orasului nostru: Jos Ceausescu! Drept urmare a gestului su „satanic”, lumina (la propiru) nu s-a mai stins n acea sear si, spre bucuria unora, a nviat (la figurat) pentru totdeauna, n decembrie ’98. Astzi ridiculizat, zis „Leutu” sau „primarul”, arhitectul Negruti nu cere nimic, nici mcar lumina unei plcute comemorative care s-i aminteasc gestul, asa cum a fcut Brasovul cu eroul Babes din „focul” gestului su anticomunist. Voi, autoritti vasluiene, voi, care sunteti mai ntelepti, mai luminati dect Sofocle al nostru, voi, care sunteti mai luminati dect anonimii orasului nostru, voi, care luminati chipurile insignifiante ale unor oameni comuni, transfromndu-i n portrete asezndu-i n rama orasului nostru, voi nu vreti s crucificati astzi, si nu mine, Lumina, s strigati eroului nostru astzi n viat, si nu mine n moarte: nu vreau s m numiti Satana! S se fac Lumin!?

Fernando Pester

P.S.: S se fac lumin eroului nostru. Printre attea plcute, statui si portrete de mucava, ar trebui s existe la locul faptei o plcut real „in memoriam”, ca si gestul real si luminos al eroului nostru!

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.