Problema lor? Ba a lui!

“Asta e problema lor!”, asa a rãspuns noul prefect al judetului la întrebarea privitoare la “frustrãrile” vasluienilor, în general, si ale pedelistilor, în special. Pentru o primã declaratie, spusa lui Csaba Levente Szekely nu este deloc inspiratã. Nu l-au ajutat nici tonul – usor artãgos, mi s-a pãrut -, si nici cuvintele pe care si lea ales. Totusi, frustrãri? De unde si pânã unde? Pãi, luate în ordine, o primã frustrare, inclusiv a jurnalistilor, este legatã de numirea unui prefect gãlãtean si udemerist într-un judet de vasluieni si fãrã picior de udemerist. Asa stând lucrurile, în Vaslui, judet trecut fãrã menajamente si regrete în tabãra celor în care se poate întâmpla orice, pentru cã oricum nu conteazã, mãmãliga nationalistã a dat pe nesimtite în clocot. Oricât s-ar strãdui Csaba Levente Szekely sã-si afirme identitatea – sunt român de-al vostru, bre, da-ti-o dracu’ de treabã! – tot prin “unguru’ ãla” va fi identificat. Apoi, o a doua frustrare, chiar mai mare decât a vasluienilor, pentru care Prefectura rãmâne clãdirea aia mare din centru, creste în sânul PDL-ului. Iatã, marele partid de guvernare a pierdut functia de prefect! Sã nu ne mai strâmbãm inutil în camere; realitatea e cã nu avem “spate” la Bucuresti. Ce lobby, ce interventii, ce influentã?! Zero barat. Ce ni se dã, aia înghitim. Nici mãcar de o înjurãturã printre dinti nu avem tupeu si voce. Pentru pedelistii care în campania electoralã au rãmas fãrã unghii rupând afisele PSD-ului si PNL-ului (si pentru care nici Ciprian Iftimoaei nu era, nu este si nu va fi niciodatã unul sutã la sutã de-al lor), impunerea lui Levente este cu atât mai dureroasã. Si nu este vina lor. Este vina… politicii, aliantelor, nevoii de majoritate si de stabilitate etc. A spus-o si Iftimoaei, a spus-o si secretarul de stat Mihai Caprã. Dar nu ei ar fi trebuit sã o facã. As fi vrut sã-l aud vorbind pe Ioan Zaharia. Dar, ce mai putea sã spunã un om atât de nedrept lovit în orgoliu? Ioan Zaharia, care mereu a fost folosit ca o “plombã”, atunci când liberalii sau pedelistii au avut nevoie de imagine si credibilitate. Acum, aparent fãrã regrete, PDL-ul “mare” l-a sacrificat. Mic partid! Csaba Levente Szekely a venit singur la Vaslui si, dacã lucrurile vor merge pe aceeasi linie, va rãmâne singur în continuare. Singura lui legãturã cu Vasluiul, despre care nu stie mai nimic, si cu vasluienii, despre care stie tot atâtea, sunt cei doi subprefecti si directorii de deconcentrate. Adicã o armatã de pedelisti, deloc împãcati cu gândul cã Levente le-a mâncat tortul. Colac peste pupãzã, discutiile despre eventualele schimbãri la nivelul sefilor de deconcentrate, desi nu au nici o logicã – cel putin deocamdatã -, pun gaz pe focul care mistuie din interior PDL-ul. Acesta este, pe scurt, contextul tulbure în care Csaba Levente Szekely si-a fãcut intrarea. Cu o gafã cât el de mare. Problema nu este a lor (a pedelistilor), ci a lui, a prefectului. Dacã vrea sã aibã o sansã în Prefectura Vaslui, poate nu i-ar strica o revenire asupra acestei afirmatii. Nu de alta, dar, de regulã, bolile netratate la timp au complicatii. În ceea ce priveste rolul pe care crede cã îl va juca, acela de “arbitru”, sã nu uite cã si lui Colina i se mai înfunda fluierul… La un moment dat, pentru a domoli curiozitãtile jurnalistilor, Levente a spus si un banc. Doi secui, în pãdure, la tãiat lemne. Se despart si, la un moment dat, unul dintre ei îl strigã pe celãlalt: “Ianoseeee, vino, bre! Hai mai repede, cã am prins un urs!”. Ianos rãspunde: “Pãi, adu-l încoa’”. “Nu pot, bã, cã asa rãu mã strânge…” Bun banc, dupã mine, dar si mai bunã e morala pe care am desprins-o: prefectul Csaba Levente Szekely e secuiul, nu ursul.