Dependenta de sex si lenea, explicate stiintific

Cauzele leneviei, dar si cele ale hiperactivitãtii sexuale au fost pe larg explicate într-un nou manual de psihiatrie, considerat noua “Biblie” din acest domeniu, informeazã Daily Mail în editia online.

Desi ati uitat unde ati lãsat telecomanda, nu vã deranjati sã vã ridicat i de pe canapea pentru a schimba postul TV? Nu trebuie sã vã îngrijorati: nu sunteti lenes, suferiti doar de sindromul tempoului cognitiv lent (sluggish cognitive tempo disorder/SCT). Sau poate deveniti extrem de agitat si aveti un acces de furie atunci când ati uitat unde ati lãsat cheile de la automobil? Acesta poate fi un simptom care atestã faptul cã suferiti de sindromul temperamentului exploziv intermitent (intermittent explosive disorder/IED). Acestea sunt doar douã din numeroasele denumiri ale unor “afec- tiuni” pe care expertii le-au analizat în cel mai recent numãr al manualului de psihiatrie intitulat “Diagnostics and Statistical Manual of Mental Disorders”, considerat noua “Biblie” din aceastã disciplinã. Printre simptomele sindromului tempoului cognitiv lent se numãrã pasivitatea, starea de visare si lentoarea – aceste trãsãturi putând fi usor confundate cu lenevia. Deoarece printre celelalte “maladii” explicate în noul manual se aflã si dependenta de sex, multi experti din domeniu se tem cã acesta va declansa o adevãratã “revolutie” în cadrul companiilor farmaceutice. Richard Bentall, profesor de psihologie clinicã la Universitatea Bangor din Scotia, respinge clasificarea noilor afectiuni, declarând cã acestea “nu au nicio bazã stiintificã”, adãugând: “Cu cât existã mai multe boli, cu atât vor profita mai mult cabinetele private de psihiatrie”. Însã American Psychological Association, care a redactat noul manual, sustine cã noile afectiuni reflectã pur si simplu schimbãrile ce au avut loc în societatea umanã în ultimele decenii. Însã nu toate maladiile propuse în aceastã lucrare sunt la fel de “frivole”, printre acestea regãsindu-se si o nouã categorie pentru autism. Medicul David Kupfer, care a supravegheat editarea manualului, considerã cã acesta are la bazã “cele mai bune concepte stiintifice existente”. Persoanele care se plâng în permanentã din diverse motive ar putea suferi de “sindromul personalitãtii negative”, iar adultii care au adeseori accese de furie s-ar putea consola cu gândul cã suferã de “sindromul temperamentului exploziv intermitent”.

Afectiunile cu caracter sexual, tratate pe larg

Afectiunile cu caracter sexual au fost pe larg tratate în aceastã a cincea editie a manualului de psihiatrie, care va fi publicatã în anul 2013. Unele dintre capitole se referã la hipersexualitate. Pacientii suferind de aceastã afectiune îsi manifestã în practicã si în mod repetat fanteziile sexuale, fãrã sã se gândeascã niciun moment la faptul cã actiunile lor ar putea sã rãneascã alte persoane. La cealaltã extremã se aflã acele persoane care se vor bucura sã afle cã lipsa apetitului sexual cu care se confruntã este cauzatã de o afectiune ce a fost intitulatã “tulburare a excitatiei sexuale”. Tot în categoria afectiunilor cu caracter sexual a fost inclusã si “absexualitatea”, denumitã cu ironie “sindromul Mary Whitehouse”, excitatia pacientilor suferind de acest sindrom fiind declansatã de frica de pornografie si de alte elemente cu caracter obscen. Autorii au tinut sã precizeze cã nu existã nicio dovadã a faptului cã Mary Whitehouse, o cunoscutã activistã din Marea Britanie, care a militat pentru promovarea în societate a valorilor morale, ar fi suferit de acest sindrom “lasciv”, si nu au contestat pasiunea cu care aceastã activistã a atacat frecvent posturile de televiziune atunci când acestea au difuzat anumite programe care nu îndeplineau standardele ei de moralitate. În alte capitole ale manualului sunt tratate afectiuni considerate “clasice” de stiinta modernã, precum autismul si sindromul Asperger si au îmbogãtit criteriile de diagnosticare ale unor tulburãri de alimentatie precum anorexia si bulimia. Noul manual contine totodatã si noi scale de risc care îi vor ajuta pe psihiatrii sã identifice pacientii cei mai expusi în fata riscului de comitere a unui suicid.