„Nu mai vreau acasa!“

Frig, foame, mizerie si bãtãi – acestea sunt amintirile legate de casã ale unor copii, scosi cu forta din familie de asistentii sociali ai Directiei Generale de Asistentã Socialã si Protectie a Copilului Vaslui. Trei din cei sase copiii (cinci fete si un bãiat) sunt prea mici pentru a pãstra astfel de amintiri dureroase. Doar fetita cea mai mare, în vârstã de 12 ani, poate sã povesteascã despre cosmarul de acasã, unde nu vrea sã se mai întoarcã niciodatã.

Recent, reprezentantii Directiei Generale de Asistentã Socialã si Protectie a Copilului (DGASPC) Vaslui au decis cã unei familii din Dumesti nu îi mai pot fi lãsati cei sase copii: o fetitã de nici un an, alte douã fete gemene, de 2 ani, o a patra fetitã, în vârstã de 4 ani, un bãietel de 9 ani si fetita cea mare, de 12 ani. Pentru neglijentã, familia a fost monitorizatã timp de doi ani, pãrintii promitând cã vor avea grijã de copii. Dar… „Nici tata, nici mama nu munceau nicãieri. Bani aveau când venea alocatia noastrã, dar tata îi bea pe toti. Mai lua si câte ceva de mâncare, dar nu prea se întâmpla sã avem mâncare în casã. Am stat mai mult flãmânzi. Se îmbãta si ne bãtea pe toti. Nici la scoalã nu mã lãsa sã mã duc…“, povesteste fata cea mare calvarul prin care a trecut. Surioara si frãtiorul ei ne aratã semnele pe care le au pe mâini si pe picioare: unele de la lovituri, altele de la tot felul de accidente, mãrturii clare ale „grijii“ pãrintilor. „Acesti frati au fost pentru pãrinti, ca atâtia altii pe care i-am avut aici, doar o sursã de venit. Pãrintii nu au fost de acord sã-i luãm în grija noastrã, nu din dragoste, asa cum motiveazã toti, ci tocmai pentru a nu pierde cele 700 – 800 de lei pe care îi luau lunar pentru acesti copii. Au promis cã situatia se va schimba, cã vor avea grijã de copiii lor, dar nu au fãcut-o. În aceste conditii, singura solutie pentru ca acesti copii, care de altfel sunt sãnãtosi si normal dezvoltati, este instituirea unei mãsuri de protectie. Nu pot sã vã descriu starea în care se aflau când au fost adusi aici“, spune Mihaela Stângaciu, sefa Centrului de Primire în Regim de Urgente a Copilului Abuzat, Neglijat si Exploatat din cadrul DGASPC Vaslui. „Nu vreau sã mã mai întorc acasã!“, spune fetita cea mare, convinsã fiind cã pãrintii vor încerca sã-i reducã în iadul din care abia au iesit. Cu toate insistentele pãrintilor, copiii nu vor mai fi lãsati în familie. „Fetita cea micã, de un an, a fost deja datã în plasament unui asistent maternal profesionist. Ceilalti copii vor fi si ei plasati unor asistenti maternali. Din pãcate, sunt prea multi pentru a nu fi despãrtiti. Gemenele vor fi date unui asistent, fata cea mare, împreunã cu cea de patru ani, unui alt asistent, iar bãietelul va fi la un al patrulea asistent. Pentru a nu rupe totusi relatiile dintre ei, vor fi plasati unor asistenti din aceeasi localitate, se vor vizita si vor cultiva relatia de rudenie dintre minori, astfel încât, atunci când vor fi mari, sã nu se simtã strãini“, a mai spus Mihaela Stângaciu.