Maritis cu… dispensa!

34 de minore au primit, în 2009, dispensã pentru a se mãrita. În toate cazurile, aceasta a fost acordatã pentru cã la mijloc era vorba de sarcini sau chiar de copii. Majoritatea tinerelor care au primit dispensã provin din mediul rural si toate, fãrã nicio exceptie, au renuntat la studii în favoarea unei “cãsnicii fericite”. Prezentul “roz” nu garanteazã însã si un viitor în aceeasi culoare, în conditiile în care tinerele si-au anulat sansa de a învãta si de a-si putea câstiga singure existenta.

Mãritatul la 14 ani era o modã pe vremea bunicilor. Si, cum se poartã retro, aceasta pare sã revinã în actualitate. Nu mai este demult o noutate cã tot mai multe tinere îsi încep viata sexualã de la vârste foarte fragede, fãrã a avea bagajul minim de cunostinte în ceea ce priveste mijloacele de prevenire a unei sarcini nedorite. Cele mai multe dintre minorele care ajung în aceastrã situatie recurg la avort. Altele, pur si simplu se grãbesc sã se cãsãtoreascã. Conform legii în vigoare, “minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate cãsãtori în temeiul unui aviz medical, cu încuviint area pãrintilor sãi ori, dupã caz, a tutorelui si cu autorizarea Directiei Generale de Asistentã Socialã si Protectia Copilului în a cãrei razã teritorialã îsi are domiciliul”. Conform legii, în decursul anului 2009, Directia Generalã de Asistentã Socialã si Protectia Copilului (DGASPC) Vaslui a eliberat un numãr de 34 de autorizatii privind încuviintarea cãsãtoriei pentru tot atâtea persoane minore. În majoritatea cazurilor, motivul care a stat la baza solicitãrii autorizatiei a fost fie starea de graviditate a minorei, fie nasterea unui copil de cãtre aceasta. Numãrul este foarte mare, în comparatie cu anii precedenti, când se eliberau cel mult trei sau patru astfel de dispense de vârstã. De remarcat cã majoritatea cererilor apartin unor copile din mediul rural, unde lucrurile par a se fi întors mai repde în timp. Fetele renuntã la scoalã fiindcã, spun ele, nu mai au motivatia de a învãta. Nici pretendentii nu sunt greu de gãsit, astfel încât, dacã se exclude vârsta fetei, lucrurile decurg oarecum firesc. Din pãcate, în cele mai multe cazuri de acest fel, nici pãrintii par a nu realiza cã o cãsãtorie la o vârstã atât de fragedã le rãpeste fetelor dreptul la bucuriile adolescentei, dar si la un viitor mai bun. Pentru cã, orice s-ar spune, povara cresterii unui copil, cumulatã cu lipsa studiilor, face din aceste tinere “femei” abonate garantate la un viitor în care perspectiva de a-si câstiga singure existenta tinde spre zero.