Datini de Anul Nou

Trecerea dintr-un an în altul are numeroase semnificatii, multe din ele reprezentate simbolic în datinile si traditiile tuturor popoarelor. Si la români, aceastã trecere este reprezentatã în credinte diverse, pline de farmec si culoare. Ceremonialul de înnoire simbolicã a timpului, în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, este numit „Îngropatul Anului“, denumirea de Revelion apartinând timpurilor moderne. Timpul obiectiv, care curge spre infinit, este „oprit“ dupã 365 de zile si întors, precum ceasornicul, pentru a fi reluat de la capãt în ziua de Anul Nou. Asemãnãtor divinitãtii, timpul se naste anual, întinereste, se maturizeazã, îmbãtrâneste si moare, pentru a renaste dupã alte 365 de zile. Ideea înnoirii timpului supravietuieste în calendarul popular, unde „sfintii“ sunt tineri, maturi si bãtrâni, dupã cum s-au împãrtit sãrbãtorile. Cei de la începutul anului sunt tineri (Sfântul Vasile, Dragobete, Sângiorz), la mijlocul anului sunt maturi (Sfântul Ilie, Sfânta Maria), iar ultimii sãrbãtoriti sunt, fãrã exceptie, bãtrâni (Mos Nicolae, Mos Ajun, Mos Crãciun).

Prin multe obiceiuri si credinte se exprimã la început teama, dezordinea si haosul, iar dupã miezul noptii de Revelion, optimismul, veselia, ordinea si echilibrul. Cele mai importante obiceiuri sunt sacrificiul ritual al porcului, prepararea alimentelor rituale din grâu (colaci, turte) si din carne de porc (piftie, cârnati), credinta cã se deschid mormintele si spiritele se întorc printre cei vii, abundenta ospetelor si petrecerilor. Perinita, strigãtul peste sat, bilant nocturn, în auzul tuturor, pentru ceea ce a fost bun sau rãu în anul care se încheie si colindele cetelor de feciori sunt obiceiuri la fel de importante. Nu pot lipsi de la sate stingerea luminilor în noaptea de Revelion (ce simbolizeazã întunericul si haosul desãvârsit provocat de moartea divinitãtii), aprinderea luminilor, care simbolizeazã nasterea, credin- ta deschiderii cerului, arderea comorilor si vorbitul animalelor, încercarea norocului, aflarea ursitei, întocmirea calendarului si împã carea pricinilor. Prin Sorcova se încearcã alungarea spiritelor malefice prin zgomote, iar Plugusorul reprezintã începerea simbolicã a lucrului.

Sfântul Vasile, patronul primei zile din an

Sfântul Vasile cel Mare este unul dintre primii patriarhi ai Constantinopolului, cel care a avut un rol esential în delimitarea ritului rasãritean al ortodoxiei, de cel apusean. În prima zi a anului nou, de ziua Sfântului Vasile, se cântã colinde specifice si se împart daruri, mai mult simbolice. În unele zone, de Sfântul Vasile, copiii si tinerii pleacã cu Plugus orul. Acest obicei reprezintã un rit precres tin de fertilizare, de invocare a spiritelor bune în casa si în gospodãria celui „urat“. În ziua de Sfântul Vasile, cerul este deschis si se considerã cã rugãciunile sunt mai eficiente, dar si cã magia are mai multi sorti de izbândã. Din aceste motive, în aceastã zi li se prezice fetelor viitorul. Pentru aceasta, în vechime se foloseau mai multe tehnici de ghicit, cele mai cunoscute fiind cea cu ajutorul cãrtilor si cea cu oglinda. De asemenea, pentru ca fata sã-si viseze ursitul, ea trebuia sã-si puna sub limbã, înainte de a se culca, putin busuioc. La sate se coace si acum pâine pentru toatã familia, se „citesc“ evenimentele din anul abia început (prin felul în care se rupe pâinea, prin studierea norilor sau a felului în care bate vântul) si se încearcã deducerea sortii rudelor si prietenilor.

Sorcova aducãtoare de noroc

În unele zone, copiii merg cu sorcova. Atingerea acesteia însotitã de o urare, este consideratã ca fiind aducãtoare de noroc. Acest obicei îl gãsim la toate popoarele, din cele mai vechi timpuri. În loc de bãtul împodobit cu flori de foitã coloratã, cum este la noi, la romani se mergea pe la case cu ramuri de mãslin sau de laur, pentru a se face urãri de Anul Nou. Înainte, sorcova se facea din mlãdite de copaci (de obicei meri sau trandafiri), care se puneau în noaptea de Sf. Andrei în apã, iar de Anul Nou, dacã înfloreau, aduceau mult noroc. Cuvântul „sorcovã“ este de origine slavã (sorok – 40, numãrul corespunzând exact cu cele 40 de lovituri ce se dau cu sorcova asupra celui cãruia i se ureazã, în timpul recitãrii colindului).

Plugul, obicei agrar pagan

În ajunul Anului Nou, În Moldova, cete de flãcãi si de bãrbati de curând însurati pleacã cu Plugul – strãvechi obicei agrar derivat dintr-o practicã primitivã, trecut printr-un rit de fertilitate, a ajuns o urare obisnuitã de recolte bogate în anul care abia începe. Urarea de plugusor este de fapt un adevarat poem care deschide cu har, recurgând la elemente fabuloase, toate muncile agricole. Obiceiul contribuie la veselia generalã a Sãrbãtorilor de Anul Nou, colorând desfãsurarea acestei sãrbãtori cu acele elemente care ilustreazã una dintre principalele ocupatii ale poporului nostru, agricultura. Plugusorul copiilor este tot un obicei strãvechi agrar. În ajunul Anului Nou, cetele de copii intrã din casã în casã sã ureze, purtând bice (harapnice) din care pocnesc, clopotei, talãngi etc. Urarea este un lung poem în versuri, care prezintã succesiunea muncilor agricole – de la aratul ogorului pânã la coptul colacilor. Sãrbãtorile de iarnã cuprind o serie de alte jocuri, capra, ursul, jienii care, prin strigãte, chiote, miscãri caraghioase, mãresc nota de umor si veselie, dând uneori o nuanta de grotesc.

Superstitiile si apa ne scapã de datorii si sãrãcie

Este bine stiut cã de felul în care pãsesti în noul an depinde cum îti merge pe parcursul acestuia. Pentru a ocoli necazurile, bãtrânii s-au înconjurat de tot felul de superstitii pe care le-au transmis cu grijã urmasilor. Se spune cã, la sfârsitul anului, este bine ca tot omul sã aibã datoriile plãtite, pentru ca în anul care vine sã nu fie nevoit sã scoatã multi bani din buzunare. Se mai spune, de asemenea, cã în prag de an nou casa trebuie sã fie curatã, oricând gata sã primeasca oaspeti. Nici rufele murdare nu este bine sã fie lãsate pentru dupã Anul Nou. Spãlându-le înainte de intrarea în noul an, te feresti de sãrãcie si de mizerie. Pregãtirea bucatelor pentru seara dintre ani este învaluitã si ea în umbra superstitiilor. Astfel, pentru noaptea dintre ani nu se gãteste mâncare din carne de pasãre, deoarece asa cum gãina scormoneste în pãmânt si-l împrãs tie, tot asa se risipeste norocul si bunã starea casei. O traditie mai nouã cere ca miezul noptii de Revelion sã-i surprindã pe îndrãgostiti sãrutându-se sub crenguta de vâsc atârnatã la usã. Se spune ca dacã noul an te „prinde“ astfel, atunci dragostea va intra tot anul în gospodãrie, iar cei ai casei vor trãi în armonie. O altã superstitie este si aceea ca prima persoanã care intrã în casã în noul an sã fie bãrbat. Asta pentru cã el reprezintã stâlpul casei, iar dacã intrã primul, atunci fericirea casei nu va fi clintitã de greutãtile cotidiene. Pe 1 ianuarie, este bine ca în case sã intre „semãnãtorii“. Acestia aruncã cu grâu sau, mai nou, cu orez în toate încãperile, pentru ca cei ai casei sã aibã parte de un an prosper. În prima zi din noul an nu se mãturã si nici nu se adunã grâul sau orezul, pentru a nu atrage sãrãcirea casei în anul cel nou. Se mai spune cã cine va dormi în Ziua de Sfântul Vasile va fi tot anul somnoros. Noi dorim un an mai bun tuturor cititorilor, indiferent dacã tin cont sau nu de datinile si superstitiile populare.