Voturi inegale

De vreo douã zile, citesc zeci de articole si comentarii despre întâlnirea de la Cluj dintre Bãsescu si Antonescu. Sau Antonescu si Bãsescu. Opiniile exprimate sunt, în linii mari, si opiniile mele. Sunt de acord cu mai tot ce s-a scris/spus despre prestatiile celor doi. Da, Antonescu e bun de gurã, în orice caz, sâmbãta trecutã a fost mai bun decât Bãsescu, da, si lu’ ãla mic si pletos – Remus Cernea, candidat si el – trebuia sã i se dea un pupitru, da, Bãsescu a fãcut una dintre cele mai periculoase gafe politice si umane fãcând trimitere la un episod de familie extrem de dureros pentru Antonescu. Da, pentru un prim meci (basca, fãrã mizã!), câstigãtor la puncte a fost Antonescu. Si da, e clar cã Bãsescu putea mai mult, dar… Stiti, desigur, toate acestea, spuse sau scrise în fel si chip. Dar nu s-a spus chiar tot, iar partizanatul tot mai fãtis dintre media si politic eliminã cel putin un “detaliu” important din prime time. La adresa celor câtiva candidati care se tot invitã, de câteva zile bune, la astfel de “confruntãri”, prin te miri ce holuri de universitate, am o singurã criticã: pentru niste apãrãtori ai democratiei în sens larg, una în care accesul egal este garantat, candidatii “mari” actioneazã cam… discriminatoriu. De ce Mircea Geoanã, spre exemplu, sau Antonescu, sau Bãsescu, sau Oprescu (ordinea chiar nu conteazã) nu îi invitã si pe Remus Cernea sau pe Ninel Potârcã la astfel de dezbateri?! Pentru mine, naiv chinuit de o “echidistantã” extremã si oricum inutilã, toti au aceeasi staturã. Sunt candidati. Unde sunt Vadim, Becali – participanti cu statut de invitat permanent la orice tip de alegeri? Vreau sã-i vãd pe toti, pentru cã afisele nu vorbesc iar spoturile filmate sunt atât de false si de proaste, încât te îndeamnã mai degrabã sã nu votezi cu nimeni decât sã votezi cu cineva anume. În orice caz, cred cã staff-ul de campanie al presedintelui în functie ar gândi cã un “duel” Bãsescu – Potârcã pe tema educatiei este în egalã mãsurã inutil si degradant. Asa o fi. Imaginati-vã, în acelasi context, o criticã a aceluiasi Potârcã la adresa felului în care întelege Geoanã sã abordeze politica externã a României. Din acest punct de vedere, s-ar pãrea cã avem candidati seriosi (cei “mari”) si… invers. Candidati neseriosi. Oare asa sã fie?! Judecând în termeni de mare si mic, lucrurile sunt din start clare: Potârcã, Cernea, Manole etc. sunt chiar mai mici – electoral vorbind – decât sferturile de procente pe care sperã sã le obtinã. Nu-i bagã nimeni în seamã; mai mult, cei care ar trebui sã le garanteze accesul egal la o dezbatere, candidatii “mari”, îi ignorã. Dar sunt candidati, la fel ca Bãsescu, Geoanã, Antonescu, Oprescu etc. Pentru niste exponenti ai democratiei, cum se considerã acestia, neluarea în calcul a celor “mici” este un minus pe care trebuie sã si-l asume. Cu sigurantã, în turul doi, voturile lui Potârcã se vor duce la unul dintre cei “mari”, asa cã sunt la fel de importante ca cele exprimate din start în favoarea acestora. Da, vor spune mucalitii, voturile, nu si candidatii…