„Pescari“ la container

Pentru foarte multi vasluieni, traiul din gunoaie si mizeria cruntã sunt un mod de viatã. Containerele au devenit si bucãtãrie, si garderobã, din acestea, sãracii hrãnindu-se si îmbrãcându-se. Tineri si bãtrâni, femei si copii, duc o luptã crâncenã pentru orice colt de pâine. Concurenta ia amploare pe zi ce trece, nevoiasii din întreg judetul fiind atrasi de mirajul resturilor menajere ale orasului. Din nefericire, prognozele sociale sunt îngrozitoare. Pentru 2009, rapoartele internationale avertizeazã cã peste un milion de oameni vor ajunge sã trãiascã în conditii tot mai dramatice. În ritmul actual, numãrul muritorilor de foame se va dubla, ajungând la peste 2,25 milioane de persoane. Din noul val al „pescarilor“ în gunoaie vor face parte agricultori, someri (inclusiv noii someri), întretinãtori familiilor cu copii etc. Si poate situatia nu ar fi atât de dramaticã, dar numãrul ghenelor rãmâne acelasi… Din principalul centru administrativ al judetului, municipiul Vaslui se transformã vãzând cu ochii într-o capitalã a sãrãciei. De la garã pân’ la moarã, pe strãzi, pe terase sau prin autobuze, zeci de persoane exerseazã temele supraviet uirii. Gunoaiele au devenit un mod de viatã iar punctele specializate ale Goscom, un „lux“, autoserviri în care primul venit are parte de portia cea mai mare. Atractia tomberoanelor este irezistibilã si pentru nefericitii din celelalte mari orase ale judetului – Bârlad si Husi -, fãrã a mai pune la scocotealã suburbiile si gropile de gunoi, unde industria „pescuitului“ are aceeasi vechime cu a platformei. Cum la Iasi, spre exemplu, concurenta este mult mai mare iar oamenii sunt mai „rãi“, bãtaia pe câteva sticle de plastic si o bucatã de pâine este mai înversunatã. Pe lângã rolul lor „oficial“, containerele tin locul unor adevãrate bucãtãrii si garderobe, din care cersetorii se hrãnesc si se îmbracã. Se colecteazã absolut orice: fier, plastic, lemn, sticlã sau orice alt material reutilizabil. „Plasticul îl vindem în zona industrialã, iar fierul, la firmele din zona Gãrii. Asa mai facem si noi rost de un ban. Anii trecuti, eram mai putini, însã acum tot mai multi oameni trãiesc din asta“, spune Vasile, de meserie „pescar“ în gunoaie. Vasile nu stie nici sã scrie, nici sã citeascã. Asta a fãcut de când se stie si singura lui nemultumire este faptul cã, în ultimii ani, a început sã aibã o concurentã tot mai mare si „material“ tot mai putin. Dar nu numai Vasile depinde de lucrurile pe care le aruncã orasul. Chiar si persoane respectabile si apte de muncã au ajuns sã se hrãneascã din containere, alãturi de câini si pisici. „Eu am lucrat pe timpul lui Ceausescu 15 ani la Confectii si apoi în alte fabrici. Am vrut sã mã pensionez pe caz de boalã, dar nu am avut bani sã dau la doctori. Cu mâncarea bunã ne hrãnim noi, iar pe cea stricatã, o dãm la animale“, spune Gheorghe F.. Dacã hrana pe care o gãseste nu este comestibilã, nelipsitul sac preia încãrcã- tura. „Am un porc… ãsta nu mai face nazuri…“