EBA – „aia care s-a maritat cu un cântaret“

Alegerile europarlamentare i-au lãsat indiferenti pe tãrani. S-au obisnuit, de ani buni, cu afisele viu colorate lipite pe toate gardurile, asa cã mare lucru acestea nu le mai spun. Indiferenta alegãtorilor din mediul rural a fost demonstratã din plin de slaba prezentã la vot. Unii au motive. Altii… pur si simplu „de lehamite“. Oricare ar fi motivul, oamenii de la tarã, indiferent cã e vorba de cei din Albesti sau de cei din Rosiesti, au avut, duminicã, lucruri mai importante de fãcut: s-au îmbrãcat frumos, au mers la bisericã sau la crâsmã, s-au odihnit, s-au distrat, evitând pe cât posibil zãpuseala de afarã, s-au uitat în sus si s-au rugat sã plouã peste culturile care au început sã pãleascã si, voit, au ignorat aproape în totalitate sectiile de votare. Duminicã 7 iunie 2009. Pentru români, ziua marcheazã o mare sãrbãtoare – Rusaliile. Toti o cinstesc asa cum se cuvine: îsi potolesc animalele si se îmbracã în haine de sãrbãtoare. Discutiile sunt purtate pe marginea evenimentelor cotidiene: slujba de la bisericã, târgul, sãrbãtoarea din satul vecin. Mai sunt si alegerile: o urnã la scoala din sat, care a fost pãzitã si peste noapte, si politistul, a cãrui masinã este parcatã undeva, la umbrã. Lipsesc discutiile despre cine, ce si dacã va iesi. Subiectul nu pare a interesa pe nimeni. Dacã totusi aduci vorba despre asta, multi încep sã înjure. Un bãtrân de 80 si de ani, îsi exprimã indignarea într-un mod extrem de pitoresc: „Tu-le-n soarele mamii lor de banditi! Sunt toti niste hoti si niste mincinosi! Nu-i mai rabdã Dumnezeu pe pãmânt, cã nu le mai ajunge. Sã vinã la prãsit pe câmp, sã-i ardã soarele în cap o zi întreagã, sã bea apã clocitã si sã nu poatã vinde un porc sau o gãinã din cauza legilor lor, si dupã aia sã vinã sã-i votãm. Îsi pun cururile în masini si habar n-au cum îi cheamã, da’ vor ca prostii sã-i voteze. Sã-si facã ei interesele. Si prostii au tot votat pânã acu’, c-au crezut cã o sã le fie mai bine. Da-s toti niste hoti si niste banditi în p… ma-si’!. E mai rãu ca pe vremea lui Ceausescu, cã atunci fura numai unu’. Acu’ furã toti. Mãmulicã, ce i-as împusca… Sã vinã ãstia tineri sã conducã, nu toti besinosii. Iartã-mã Doamne cã-i sãrbãtoare astãzi si io înjur ca-n codru“. „Da’ de EBA, tataie, de EBA ce zici?“, îl zgândãrim noi. „Cine? Asta nu-i fata lu’ Bãsescu? Aia care s-a mãritat cu un cântãret?“ Îl lãmurim repede: aia e sorã-sa, nu EBA. „Atuncea, dacã nu-i aia, nu stiu cine e“. Da’ ati vota-o?“, insistãm noi. „Eee… ba nu!“, încheie cu tâlc mosul, zâmbind într-un dinte.

Prea cald pentru vot

Mergem prin Albesti, cu soarele în crestetul capului. Repede-repede ne dãm seama cã multi dintre oameni nici nu stiu ce înseamnã Parlamentul European, nu au auzit de candidati si nu stiu nici ce fac acestia odatã ajunsi acolo. Din una, din alta, de pe la radio sau de la televizor au mai auzit câte ceva: „Stiu cã e Becali, Vadim si fata lui Bãsescu. Au fãcut circ aici, în tarã, acu’ pleacã sã facã circ în altã parte. Sã aibã ãia (europenii, probabil, n.r.) de ce râde. Eu unul nici nu mã duc la vot. Pânã acum, am fost de fiecare datã, dar acum chiar nu vreau sã mã duc. În plus, e prea cald“, ne spune nea Costicã. Afisele colorate au efect zero. Sau… nu. „Le-am spus sã nu mi le lipeascã pe gard, da’ degeaba. Tot cum o vrut ei o fãcut. Apoi, dacã-i pe-asa, le-am fãcut si eu ce mi-i fãcut si ei mie: ei le puneau, eu le rupeam… tot asa, vreo douã sãptãmâni“, ne spune o sãteancã. Protãpitã în mijlocul drumului, se uitã în lungul gardului. „Astias draci, nu oameni“, mai spune printre dinti, apoi pleacã. „Da’ la vot nu mergeti?“. Ridicã din umãr si merge mai departe. „Sunt afise peste tot: pe stâlpi, pe garduri… Bani cheltuiti degeaba. Parcã intereseazã pe cineva afisele lor. Sau cred cã suntem atât de prosti si nu stim decât sã ne uitãm la culori si la trandafiri, cã altfel nu stiu cum votãm. Nici nu mã duc la vot. Cu ce mã încãlzeste pe mine cã unul sau altul se duce în Parlamentul European? Nu s-au tinut de cuvânt ãia care au candidat pânã acum si care au venit în campanii si au promis tot felul de lucruri: cã vor face drumurile, cã o sã o ducem mai bine. Si cu ãia chiar ne mai întâlnim. Da’ ãstia care nici nu stiu pe hartã unde e Vasluiul ce ne pot da? Stiu ei cum e viata noastrã, de ce avem si de ce nu avem noi nevoie?“, se întreabã retoric o altã femei. „Îmi este si greatã. Pentru ce sã mã duc la vot? Dupã tot ce au fãcut politicienii în tara asta în ultimii 20 de ani ar trebui sã le fie rusine sã ne mai cearã sã mergem la urne. Acum nici nu conteazã cine mai ajunge în Parlament, pentru cã sunt tot politicieni si toti sunt o apã si un pãmânt. O fi osul mare pentru ei si au motiv sã latre, dar pe noi nu ne mai intereseazã. Sã voteze cine o vrea, mie îmi este lehamite“, spune Gheorghe M.. „Eu chiar am votat. M-am dus de dimineatã, pe rãcoare. Am votat cu partidul, da nu spun care. Nu sunt eu membru de partid, nu mi-au dat nimic niciodatã, dar sunt acolo niste oameni în care eu cred si dacã votul meu conteazã, mi-am zis cã pot sã-i sustin“, spune si Constantin C. La Rosiesti, lucrurile au stat un pic altfel. Aici, dupã ora prânzului, s-a adunat lumea de pe lume: atât din comunã, cât si din satele din jur. De Rusalii, prin traditie, aici e mare sãrbãtoare, urmatã de tradi- tionalul bâlci de Sfânta Treime. Primarul comunei, Constantin Postolache, a avut grijã sã nu-i dezamãfgeascã nici în acest an pe sãteni, asa cã a organizat un spectacol ca la carte, cu Matilda Pascal Cojocãrita, Laura Lavric si Aurel Modovan. Iar dacã sãtenii s-au înghesuit cu mic cu mare la sarmalele oferite cu dãrnicie de primar, sectiile de votare si-au asteptat aproape inutil votantii, la urne prezentându-se cam un sfert din populatia cu drept de vot. „Mãcar de aici ne alegem cu ceva. Ne distrãm, simtim si noi cã trãim, cã mai uitãm de necazuri. Ascultãm fanfara, ne uitãm la copii, mâncãm un mic si bem o bere, cã dupã aia numai noi stim cum ne chinuim. De zile grele nu ne scapã nimeni: nici Guvernul si nici Europa. Votãm degeaba!“, conchide apãsat un bãrbat.