Bani de tigari

Investitiile, care ar trebui sã salveze economia de la dezastru, încã se lasã asteptate. Seceta de finantãri este totalã, astfel încât “sângele” injectat în economie este suficient doar pentru câteva ultime tresãriri. În primele patru luni din 2009, companiile strãine au vãrsat în judetul Vaslui un capital social de numai… 2.601 euro! În locul potopului de investitori strãini, dupã aderare, ne-am ales doar cu relocãri de productie, iar, odatã cu criza, de repatrieri masive ale capitalului strãin. Si, dacã strãinii ne ocolesc, investitiile guvernamentale lipsesc cu desãvârsire. Din cele 11 miliarde de euro destinate investitiilor publice, în primele cinci luni, actiunile oficiale s-au redus la: “vom investi”, “vom finaliza” etc. Singurele sperante, îndoielnice si acelea, vin de la Programul “Prima Casã”, precum si de la eventuala sensibilizare a Guvernului cu privire la “punerea la muncã” a banilor publici. Nu ultimul rând, situatia investitiilor private este mai mult decât proastã. Firmele au planurile de afaceri date peste cap, iar ajutorul din partea bãncilor este ca si inexistent. Investitiile strãine de la nivelul judetului Vaslui sunt pe punctul de a atinge un minim istoric dramatic. În primele patru luni ale acestui an, cele 9 societãti comerciale înfiintate au injectat un capital social total subscris de, atentie, doar 2.601 euro! Bani de tigãri, s-ar putea spune. O sumã extrem de micã pentru nevoile uriase de dezvoltare ale judetului, reprezentând un aport insignifiant la efortul de iesire din recesiune. Speriati de impactul negativ al crizei fianciare mondiale, investitorii strãini au început sã ocoleascã “organizat” România, cu precãdere Regiunea de Dezvoltare Nord-Est. În acest context defavorabil, judetul Vaslui a dispãrut practic din atentia investitorilor strãini, cu consecinte previzibile asupra economiei reale. Reculul investitional este cu atât mai puternic cu cât nici în vremuri mai bune, la nivel local, nu s-a reusit atragerea unor companii de renume, care sã vinã cu bani si o nouã filosofie de organizare a muncii. Mai mult, în loc sã sporeascã interesul pentru granita de rãsãrit a Uniunii Europene, aderarea a determinat o parte din agentii economici sã îsi mute activitatea în alte state. Impozitele si taxele ridicate, dublate de o politicã fiscalã neprietenoasã si cresterea costului fortei de muncã au transformat tãri precum Ucraina sau Republica Moldova în noi destinatii pentru investitiile strãine. Dacã la “beneficiile” aderãrii la structurile comuniare adãugãm si recesiunea economicã de proportii, perspectivele imediate sunt sumbre. Fãrã un portofoliu de facilitãti concrete, nimeni nu se va mai încumeta sã investeascã vreun euro pe meleagurile noastre. Ionel Constantin, presedintele Camerei de Comert, Industrie si Agriculturã Vaslui, a spus cã o tarã care are investitii între 14 – 18% poate fi consideratã pe un trend economic ascedent. “Investitiile înseamnã sângele care pulseazã în sistemul economic national. Din pãcate, eu cred cã este un ordin nescris al companiior strãine de a-si repatria capitalurile obtinute la noi. Investitiile extrne vor fi în continuare reduse si rãmâne ca anul viitor sã fie mai bun în acest sens”, a subliniat Ionel Constantin.

11 miliarde de… bancuri

În conditiile în care capitalul strãin si-a luat zborul, investitiile interne sunt esentiale pentru redresarea economiei. Pe bunã dreptate, oficialii români au repetat cu obstinatie necesitatea implementãrii unui program de invetitii major, ca principal factor de “tamponarea” a efectelor crizei. În acest sens, la nivel national au fost promise aproape 11 miliarde de euro pentru segmentul marilor proiecte din infrastructurã. Rolul santierelor era sã relanseze economia orizontalã si sã creeze noi locuri de muncã, prin absorbirea fortei de muncã disponibilizate. Din nefericire, nici la capitolul investitii românesti din fonduri publice Vasluiul nu este un judet privilegiat. Cele câteva mari proiecte se zbat între stadiul de “studiu de fezabilitate” si “deschiderea” liniilor de finantare. Bunele intentii au devenit o constantã în discursul economic oficial, iar de la feliuta din marele tort al miliardelor de euro, acum mai sperãm la niste firimituri. “Pe perioadã de crizã, statul trebuie sã investeascã, atrãgând astfel firmele private, care sunt motorul economiei. Sper cã, în a doua jumãtate a anului, Guvernul va întelege acest lucru si va provoca investitii din fonduri publice. Pe lângã Programul “Prima Casã”, care poate sã relanseze creditarea, trebuie sã se facã presiuni asupra bãncilor pentru a reduce dobânzile”, a explicat Constantin.

Mediul privat sau “Sub pãmânt SRL”

Chiar dacã investitiile strãine si publice nu dau mari satisfactii, o solutie de avarie o reprezintã investitiile private. Din pãcate, deruta instauratã în rândul oamenilor de afaceri este si mai mare. Mãsurile de crestere a fiscalitãtii, a costului fortei de muncã, inconsistenta legislativã si fluctuatiile de pe piata monetarã au sabotat planurile de afaceri. Firmele se afundã întrun blocat finanicar tot mai evident, iar comenzile sunt într-o continuã scãdere. Dacã adãugãm si politicile de creditare restrictive, expectativa din piatã se explicã “la virgulã”. Investitorii locali au înghetat proiectele de investitii si asteaptã sã vadã cum va evolua economia. “Situatia investit iilor private este mai mult decât proastã. Bãncile ar trebui sã acorde dobânzi cu o singurã cifrã. Firmele care cred în economia de piatã ar trebuie sustinute, pentru cã, pânã în prezent, institut iile financiare nu au venit în ajutorul lor”, a conchis Constantin.