Preoti persecutati si preoti informatori

Sâmbãta trecutã, Galeria de Artã “N.N. Tonitza” din Bârlad a gãzduit un interesant simpozion care a stârnit adevãrate controverse între interlocutori. Intitulat “Biserica Ortodoxã Românã si sistemul totalitar comunist”, simpozionul a fost ocazia perfectã pentru ca cei prezenti sã afle numele unor preoti care au fost colaboratori ai Securitãtii. Unii preoti prezenti la manifestare au pãrãsit subtil “locul faptei” pe motiv cã au treabã, însã au dat de înteles tuturor celor de fatã cã unele lucruri fãcute publice au deranjat, stârnând chiar râsete în rândul publicului. Invitatul principal a fost profesorul si istoricul George Enache, care lucreazã si la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitãtii (CNSAS) si a avut posibilitatea sã studieze dosare ale Securitãtii. El a fãcut o trecere în revistã a aparitiei comunismului în lume si implicit în România, precum si a persecutãrii oamenilor pe criterii religioase în timul acestui regim. A povestit cum, în secolul al XVIII-a s-a ajuns chiar la încercarea de eliminare a mãnãstirilor, considerându-se cã acei cãlugãri care trãiau izolat nu folosesc societãtii. “În Rusia, dupã 1917, s-a dorit interzicerea religiei pentru a se putea controla mai usor societatea. Autoritãtile de atunci îi împiedicau pe preoti sã participe la viata socialã, neplãtindu-i si nelãsându-i pe copiii lor sã meargã la scoalã. Când se reusea anihilarea preotilor, se distrugeau bisericile si se spunea cã a triumfat ateismul. Si la noi, care am preluat regimul comunist de la rusi, s-a negat cã se persecutau oamenii pe principii religioase. Comunistii spuneau cã nu persecutã pe nimeni, ci doar îi învatã cã ateismul e mai bun decât religia. La noi bãtrânii erau considerati irecuperabili si dusi la spre exterminare, iar tinerii dusi la Pitesti pentru reeducare”, a spus profesorul George Enache.El a continuat trecerea în revistã a transformãrilor regimului, reamintind celor prezenti cã, dupã 1940, a fost o rãsturnare de situatie, Stalin repermitând oamenilor sã intre în biserici, spunând cã biserica poate fi un sprijin pentru stat. În schimb, în România s-a constatat cã spiritul religios era prea adând înrãdãcinat în sufletul oamenilor si nici mãcar nu s-a mai încercat ateizarea lor, care s-ar fi putut întoarce împotriva comunistilor. Cu toate acestea, în continuare se nega persecutarea religioasã punând-o pe seama criteriilor politice, în anii 1970-1980 multi preoti fiind închisi în azile de nebuni pentru cã se opuneau regimului.

Un dosar fãcut public

Dupã discursul profesorului Enache, a urmat interventia doamnei Macrina Umbres, fiica preotului bârlãdean Dumitru Bârnovescu, care a venit cu un dosar al Securitãtii ce cuprindea informatii legate de închiderea si condamnarea tatãlui sãu. Cu actele în fatã, ea a povestit cum acesta a fost urmãrit si închis în 1947 fãrã ca mãcar sã fie condamnat. Dupã sapte ani, în 1955, preotul a fost eliberat din lipsã de probe. Pentru cã nu voiau sã fie informatori, atât el, cât si mama invitatei, profesoarã de muzicã la Scoala nr. 1, au fost persecutati de Securitate, acest lucru fiind clar specificat într-o notã informativã din 1989. “Dupã ce mama a fost propusã pentru a fi datã afarã din învãtãmânt, am plecat pentru o perioadã în judetul Dâmbovita. Nici nu stiam de ce era persecutat si ce anume era Securitatea. Eu am aflat abia dupã ce am vãzut dosarele CNSAS. Dupã ce ne-am întors înapoi la Bârlad, pe data de 16 iulie 1959, tata a fost arestat si condamnat la 15 ani de muncã silnicã, iar averea confiscatã. Preotul Chitiga a fost martorul acuzãrii, iar preotul Busuioc cel al apãrãrii. La proces, preotii Moise, Herghelegiu, Stoica si Olaru au depus mãrturie împotriva lui. (…) Totusi, numai semnãtura era a lor, scrisul fiind al celor de la Securitate. (…) Acuzatia principalã a fost cã a vorbit contra pãcii. Preotii care l-au acuzat, zic eu, l-au condamnat pe motiv cã era legionar. Dupã eliberare, îi era urmãritã orice activitate educativ-religioasã, cu note informative, microfoane, perchezitii secrete si chiar o încercare de otrãvire, dar nimic nu l-au fãcut sã renunte sã predice”, a declarat Macrina Umbres. Din cei aproape 10 preoti prezenti la simpozion, dupã cele spuse de invitata surprizã, au mai rãmas foarte putini, printre acestia numãrându-se si protopopul Bârladului, Constantin Marin, care chiar s-a contrazis cu aceasta referitor la numãrul de preoti informatori. Doamna Umbres a continuat enumerând câteva dintre închisorile în care a “poposit” preotul Bârnovescu: la Iasi, Ocnele Mari, Aiud, Jilava si Vãcãresti. La final, profesorul Enache a mai avut o scurtã interventie, în care a mentionat cã, din punct de vedere statistic, doar 10% dintre preotii fiecãrui judet au fost informatori ai Securitãtii.