Muzeul Satului se extinde

Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti“ va avea, în aproximativ cinci ani, o parte vizitabilã nouã, care va include clãdiri functionale, precum o scoalã si un han, dar si gospodãrii specifice etniilor care trãiesc în România, a declarat, directorul institutiei, Paulina Popoiu. Potrivit ei, institutia doreste sã amenajeze pe un teren de douã hectare si jumãtate, obtinut de la Primãria Municipiului Bucuresti la începutul anilor ‘90, o scoalã veche, în care sã se tinã diferite cursuri, un han traditional, cu statie de postã, de asemenea functional, o veche primãrie, dar si un spatiu de joacã pentru copii, unde acestia vor putea sã practice jocuri traditionale. Scoala, de tip „Spiru Haret“ – cel mai vechi stil de astfel de edificiu din tarã, pe care muzeul l-a localizat deja în mai multe zone -, ar putea servi unor scoli si grãdinite pentru predarea unor cursuri, dar ar putea gãzdui si lectii despre obiceiuri si datini, predate copiilor de specialisti din cadrul muzeului. În plus, pe aceastã suprafatã se doreste si reprezentarea diferitelor etnii din România, prin aducerea unei gospodãrii specifice pentru fiecare, dat fiind cã Muzeul Satului are în prezent, pentru ilustrarea culturii minoritã- tilor, doar o casã sãseascã si una lipoveneascã, dupã cum a precizat Popoiu. Directorul institutiei a mai spus cã, în urma lucrãrilor care vor începe în primãvara lui 2009 si vor dura aproximativ cinci ani, Muzeul Satului va avea o parte veche, din 1936, conform conceptului muzeografic al lui Dimitrie Gusti, si una nouã, de dupã anul 2000, conformã standardelor internationale pentru muzeele în aer liber. Suprafata vizitabilã a muzeului, care în prezent cuprinde între 7 si 8 hectare, va totaliza astfel aproximativ 10 hectare. Proiectul pentru amenajarea acestui teren, pe care se aflã deja o bisericã din lemn, din zona Clujului, si sapte gospodãrii, a fost conceput în 2005 si aprobat anul urmãtor de Ministerul Culturii si Cultelor. Pentru 2009, este prevãzutã o investitie de circa 500.000 de euro în infrastructurã. Muzeul Satului va achizitiona apoi noile monumente prevãzute în proiect, încercând sã obtinã finantare de la Ministerul Culturii, dar si din surse extrabugetare, în urma unor concursuri de proiecte, sau din sponsorizãri. Paulina Popoiu a mai spus cã sperã ca asociatiile minoritãtilor din România sã doneze muzeului câte o casã specificã acestor culturi. În acest sens, muzeul este în prezent în tratative, pentru o gospodãrie sãseascã din Ardeal, cu Fundatia Sasilor Transilvãneni din München. În primãvara anului 1936, a luat fiintã Muzeul Satului Românesc, creatie a Scolii Sociologice Române, înfiintatã si condusã de profesorul Dimitrie Gusti. Acesta a fost al doilea muzeu în aer liber din tarã, dupã sectia în aer liber din Parcul Hoia a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, din Cluj-Napoca, înfiintatã în 1929 de cãtre Romulus Vuia. În anii ‘30, în Europa existau doar douã muzee în aer liber – Muzeul Skansen, din Stockholm (Suedia, 1891), si Muzeul Bigdo, din Lillehamer (Norvegia). La deschiderea sa, Muzeul Satului avea o suprafatã de 5 hectare si cuprindea 30 de case tãrãnesti, caracteristice diferitelor zone din tarã. În anul 1977, el a primit denumirea de Muzeul Satului si de Artã Popularã, prin contopirea cu Muzeul de Artã Popularã, iar în martie 1990, a fost divizat în Muzeul Satului si Muzeul Tãranului Român. În prezent, cuprinde peste 80 de gospodãrii, monumente sau instalatii, precum si colectii de: costume populare (13.258 de obiecte), obiecte textile de ordin practic, utilitar (7.576), scoarte (2.019 de obiecte), obiecte religioase (în numãr de 1.530), ceramicã (8.565 de obiecte), obiecte din lemn (5.817), precum si 93.000 de fotografii documentare alb-negru si color.