Statul pune lacatul

În plinã crizã economicã, statul român a ajuns sã dicteze o mare parte din falimentele agentilor economici. Drumul de la profit la incapacitate de platã nu este mereu simplu, dar este întotdeauna fatal. O schemã este urmãtoarea: agentii economici furnizeazã bunuri sau presteazã servicii cãtre diferite institutii ale statului. Dupã finalizarea lucrãrilor, statul, prin institutiile publice care au beneficiat de serviciile respective, “uitã” sã mai achite facturile. Rãmasi fãrã lichiditãti si cu încasãri zero, operatorii economici nu mai pot sã îsi onoreze obligatiile fiscale (taxe si impozite), plasându-se în afara legii. Din acest moment, pentru societatea debitoare începe calvarul. Dupã data de 25 ale fiecãrei luni, se aplicã penalitãti pentru întârziere, pentru ca, ulterior, în functie de reactia rãu-platnicului, sã fie instituite mãsurile coercitive de executare silitã. Abia în momentul în care firma ajunge un “cadavru” financiar iar blocajul este desãvârsit, statul, jucând rolul creditorului, solicitã în instantã falimentul debitorului. La nivelul judetului Vaslui, sunt zeci de miliarde de lei vechi neîncasati pentru lucrãri precum poduri, drumuri, reabilitãri de scoli sau diverse alte clãdiri etc. De asemenea, spitalele, cãminele de bãtrâni, scolile speciale si alte stabilimente publice au de plãtit sume imense pentru serviciile de aprovizionare cu bunuri de larg consum. Anul 2008 s-a încheiat într-o notã gravã pentru operatorii din economia vasluianã. Numãrul falimentelor financiare s-a dublat, comparativ cu 2007, iar trendul pe care s-a înscris mediul de afaceri local este mai mult decât amenintãtor. Potrivit datelor Oficiului Registrului Comertului de pe lângã Tribunalul Vaslui, în anul 2008, pentru 277 de firme s-au înregistrat mentiuni la Legea nr. 85/2006, de deschidere a procedurii de faliment. Totodatã, în baza aceleiasi legislatii, au fost radiate din registrul comertului alte 109 firme. Paradoxal este faptul cã, în rãzboiul de supravietuire, pe o piatã aflatã în declin, falimentatorul de serviciu este însusi statul. Asa cum numeroase societãti nu-si plãtesc obligatiile fiscale la bugetul consolidat, la rândul lor, institutiile publice acumuleazã arierate imense cãtre agentii economici. “Secretul” deblocã rii firmelor si reluarea circuitului financiar este ca prevederile contractuale dintre cele douã pãrti sã fie respectate. Doar în momentul în care societãtile îsi vor încasa banii din facturile emise cãtre institutii ale statului vor putea achita în termen legal taxele si impozitele aferente bugetului. În caz contrar, blocajul în care se gãsesc numeroase societãti se va generaliza, iar creantele de încasat la buget vor creste considerabil. De remarcat este faptul cã, la finele anului 2007, firmele cu probleme erau “curate” din punct de vedere financiar, restantele acumulate reprezentând datorii curente, pasate de la o lunã la alta. O altã consecintã a lipsei de lichiditãti a entitãtilor private are reprecusiuni directe asupra afacerii, în ansamblu. Fãrã o descãrcare de plãti din partea institutiilor statului, agentii economici vor fi obligati sã facã economii, pentru a-si continua activitatea si a rambursa ratele la creditele bancare contractate. Cum este de asteptat, de “ajustare” vor avea parte în primul rând angajatii, care vor fi disponibilizati sau vor lucra pe salarii mai mici si fãrã alte stimulente financiare (prime, sporuri etc.). Mai mult, clarificarea raporturilor contractuale dintre institutiile administrat iei de stat si operatorii economici este imperios necesarã si din altã perspectivã. În contextul în care banii privati vor fi tot mai putini, fondurile publice vor reprezenta o atrac- tie irezistibilã pentru oamenii de afaceri.

Cine pierde? Cine câstigã?

Principala cauzã pentru care numeroase societãti nu mai au resurse financiare pentru a-si achita obligatiile cãtre bugetul statului este lipsa încasãrilor. Spre exemplu, multe firme din constructii au încheiate contracte cu institutii publice si nu reusesc sã facã la timp decontãrile pentru lucrãrile încheiate. La rândul lor, societãtile din agriculturã depind în mare mãsurã de subventiile acordate de stat, pentru sustinerea lucrãrilor agricole. Si cum orice obligatie fiscalã care nu este plãtitã pânã la data scadentã, adicã ziua de 25 ale fiecãrei luni, se transformã imediat în creantã, firmele au intrat pe “toboganul” penalizãrilor. Astfel, pentru fiecare zi de întârziere, agentii economici sunt penalizati cu 0,1% din suma care o au de restituit la bugetul consolidat al statului. Pentru iesirea din impas, reprezentant ii oamenilor de afaceri din judetul Vaslui au solicitat aplicarea unor mãsuri. În cazul firmelor care lucreazã cu statul si asteaptã bani din facturi emise cãtre institutiile publice si care sunt penalizate pentru neplata la termen a datoriilor cãtre buget, statul trebuie sã fie fãcut rãspunzãtor pentru neachitarea în termen a facturilor. Patronatul a cerut ca autoritãt ile statului care datoreazã bani societãtilor private, împiedicându-le sã-si achite obligatiile fiscale, sã li se aplice aceleasi penalitãti. “Dacã cei din administratia publicã centralã si localã nu vor plãti facturile, dupã data de 1 iunie, când efectele crizei se vor acutiza, nu vor mai avea ce culege la buget. În continuare, se actioneazã în virtutea inertiei, ca si când tara ar merge foarte bine iar economia ar dudui”, a spus Ionel Constantin, presedintele Camerei de Comert, Industrie si Agriculturã Vaslui. De altfel, oficialii guvernamentali au recunoscut cã, la nivel na- tional, au facturi neplãtite de ordinul milioanelor de euro, pe care inten- tioneazã sã le onoreze pânã în luna martie. Pe de altã parte, în cele mai multe cazuri, creditorul care solicitã în instantã falimentul debitorului este statul român, reprezentat de Ministerul Finantelor. Potrivit legislat iei în vigoare, în momentul în care o societate nu poate returna o creantã în valoare de 100.000 lei, partea vãtãmatã poate solicita initierea procedurii de faliment.