Astzi, credinciosii crestini marcheaz srbtoarea Marelui Grigorie Teologul, care, pentru gndirea lui adnc a fost supranumit „Cuvntatorul de Dumnezeu”. n traditia popular, srbtoarea se tine pentru c exist credinta c, astfel, oamenii vor fi feriti de boli si necazuri. Grigorie Teologul a trit pe vremea mprtiei lui Valens si a lui Teodosie cel Mare. Patria lui pamnteasc a fost Capadochia Secund, iar patria cereasc Ierusalimul cel de sus. Printii lui erau de neam bun si drepti: Grigorie si Nona, care, mai nainte, din lips de cunostint a credintei crestine, se nchinau idolilor. Dup ce au nscut pe marele Grigorie, ei au fost renscuti, primind Botezul prin ap si prin Duh, si tatl sfntului a ajuns ndrumtor adevarat si arhiereu al cettii Nazianz. Grigorie a strbtut toat nvttura stiintei ca nimeni altul, ascultnd pe cei mai vestiti dascli ai timpului su, n Cezareea si Atena. Filozofii din Atena au cutat s-l opreasc la ei, ca dascl de filozofie, dar Grigorie, care singur spune c el, mpreun cu sfntul Vasile, nu cunosteau dect dou ci n Atena: a scolii si a bisericii, nu s-a amgit de slava pagn a filozofiei, ci s-a ntors la tatl sau Grigorie, care era episcop batrn n Nazianz. A vietuit ctiva ani n pustiu, frmntnd n mintea lui ntrebrile cele mari ale nvtturii crestine, sufleteste mbrcat n strlucirea ortodox. A fost preot n Nazianz, a mbrcat n strlucire ortodox amvonul bisericutei Sfnta Anastasia din Constantinopol, pe cnd ereticii arieni erau puternici n cetate. A ajuns patriarh si ntistttor al soborului al doilea de la Constantinopol, din anul 381. Dar cnd era pe culmea faimei lumes ti, Grigorie, care iubea linistea si gndirea la cele nalte, a prsit cetatea si scaunul patriarhal si s-a asezat n satul Arianz din Capadochia, unde, mai apoi, n liniste, a trecut ctre Domnul. Vestite sunt scrierile lui, mai ales cele cinci cuvntari teologice, n care lmureste taina cea adnc a Sfintei Treimi. Misctoare sunt cuvintele la ngroparea lui Vasile cel Mare, a tatlui su Grigorie, a fratelui su Chesarie, a surorii sale Gorgonia.
„Un cuvntator de Dumnezeu”
Alturi de acestea, Grigorie a rmas vestit pentru multe alte nsemnri, a scris versuri si a ntocmit Filocalia, mpreun cu sfntul Vasile. Pentru gndirea lui adnc, biserica l-a numit „cuvntator de Dumnezeu”. Si era sfntul Grigorie, cuvntatorul de Dumnezeu, la stat, om de mijloc, cu fata galben, dar vesel, cu nrile late, cu sprncenele drepte, cuttura blnd, cu ochiul drept mai mhnit, cci avea un semn de lovitura pe pleoap. Barba lui nu era lung, dar destul de deas si cam galben pe margine, cu prul alb, plesuv. Moastele lui au fost aduse din Nazianzul Capadociei, n biserica Sfintilor Apostoli de preacucernicul mprat Constantin Porfirogenetul, spre ajutorul si aprarea cettii si spre mrirea lui Hristos. n popor, srbtoarea lui Grigorie Teologul mai poart si denumirea de Filocaliile de iarn. Acesta este serbat mai ales de lemnari pentru spor la lucru. Oamenii nu muncesc astzi ca aprare de ologeal, arsuri, nec, pagube, a semnturilor, de ciori, a turmelor, de boli si lupi, a psrilor, de boli si ulii. Astzi nu se coase, tese, mpleteste, nu se d din cas. La tar, unele femei lipesc si astzi gura sobei ca „s se lipeasc gura lupului” si s nu atace oamenii la drumul mare.
