Cu burta plina, dar flamânzi

De câteva luni bune, piata agricolã vasluianã are o singurã constantã: stocul. Nimeni nu mai vinde, nimeni nu cumpãrã, iar preturile bat pasul pe loc. Din cauzã cã nu sunt organizati, fermierii nu pot apela nici la Bursa de Mãrfuri si, astfel, depozitele sunt ticsite cu floarea-soarelui, porumb si grâu. Altfel spus, avem burta plinã, dar tot ne e foame. În loc sã aducã profituri consistente, productiile de exceptie din 2008 s-au transformat într-un adevãrat calvar pentru agricultori. Acestia nu îsi pot acoperi cheltuielile de productie, iar preturile actuale aduc pierderi mari pentru fiecare hectar cultivat. Spre exemplu, la floarea-soarelui, care se vinde cu 0,70 de lei/kilogramul, pierderile sunt de 219 lei/hectar. În tot acest timp, pretul la combustibili a crescut necontrolat, la fel si în cazul îngrãsãmintelor chimice, al sãmântei certificate etc. Fãrã lichiditãti si cu prespectiva unor subventii incerte, singura solutie pentru fermieri a rãmas împrumutul bancar. Din nefericire, criza financiarã a lovit si segmentul creditului agricol. Bãncile au devenit extrem de reticiente, multi fermieri fiind refuzati, pentru cã nu îndeplinesc conditiile solicitate. Dupã patru luni de la recoltare, fermierii vasluieni nu au reusit sã vândã prea mult din productiile obtinute. Piata se confruntã în continuare cu un blocaj generalizat, importante cantitãti de floareasoarelui, porumb si grâu rãmânând pe stoc. Nimeni nu se mai aratã interesat sã achizitioneze cereale, iar jocul dintre cerere si ofertã nu mai functioneazã din cauza lipsei de cumpãrãtori. Nici atunci când diversi operatori intentioneazã sã facã achizitii, fermierii nu au motive de bucurie. Preturile foarte mici pe care acestia le oferã pe marfã sunt departe de a acoperi cheltuielile de productie, fãrã a mai vorbi de profit. Pentru a misca totusi piata, unele societãti agricole sunt dispuse sã accepte chiar si bartere, în avantajul ambelor pãrti. Cum în aceastã perioadã se fac pregãtirile de pentru tratamentul fazial la grâu, orz si orzoaicã, ar fi avantajos ca îngrã- sãmintele chimice sã poatã fi obtinute în schimbul produselor agricole. Dacã luãm în considerare cã o tonã de azotat de amoniu costã 1.400 de lei, solutia poate fi într-adevãr salvatoare pentru agricultori. O explicatie a “gripãrii” circuitului agricol în ceea ce priveste desfacerea productiei este si înãsprirea conditiilor de creditare. Bãncile deschid extrem de greu linii de finantare, banii au devenit foarte scumpi si, în consecintã, potentialii cumpãrãtori nu dispun de lichiditãt ile necesare pentru a face achizitii. Astfel, în acest angrenaj pãgubos sunt prinsi atât micii producãtori, cât si marile societãti de profil, preturile practicate pe piatã fiind cu mult sub ratã profitului minim. “Noi sperãm cã piata va începe sã functioneze, pentru ca producãtorii agricoli sã-si poatã comercializa stocurile pe care le detin”, a spus Gigel Crudu, directorul executiv adjunct al Directiei pentru Agriculturã si Dezvoltare Ruralã (DADR) Vaslui.

Mai mult pierdem decât câstigãm

Pe lângã faptul cã nu îsi scot banii investiti pentru înfiintarea, întretinerea si recoltarea unui hectar de teren arabil, fermierii “lucreazã” din plin pe deficit. Dacã în cazul grâului cultivatorii nici nu pierd, dar nici nu câstigã vreun leu, la alte culturi, situatia este mult mai dramaticã. Spre exemplu, pentru înfiintarea unui hectar cu porumb, costurile s-au ridicat la 1.800 lei/ hectar, la o productie medie obtinutã în judet de 3.858 kilograme/hectar. În toamna anului 2008, un kilogram de boabe se vindea cu 0,3 RON, venitul realizat pe un hectar ridicându- se la 1.157 de lei. La un simplu calcul, fermierul pierdea la fiecare hectar nu mai putin de 643 lei. Din nefericire, situatia actualã nu este mult schimbatã, pretul unui kilogram de boabe oscilând între 0,4,5 si 0,6 lei noi. În ceea ce priveste cultura de floarea-soarelui, preturile au rãmas identice, implicit si “rentabilitatea” din buzunarele agricultorilor. Astfel, la un pret de vânzare de numai 0,70 lei/kilogramul de floarea-soarelui, la o productie medie de 1.555 kilograme/ hectar, rezultã un deficit de 219 lei/hectar.

E foame de bani, bãieti!

În conditiile în care campania de primãvarã se apropie cu pasi reprezi, banii obtinuti din vânzarea product iei sunt foarte importanti pentru reluarea activitãtilor agricole. Pentru moment, agricultorii au promisiunea cã plãtile directe pe hectar în valoare de 100 de euro, din fondurile europene si de la bugetul de stat, vor fi efectuate pânã în luna martie. O altã alternativã pentru cei care activeazã în agriculturã este si posibilitatea accesãrii în avans a 70%, din suma care urmeazã sã fie alocatã fiecãrui fermier. Nu în ultimul rând, pentru a putea demara campania de însãmântãri de primãvarã, fermierii mai pot apela la creditul agricol, care este destinat pentru lucrãrile de însãmântare, întretinere si recoltare a culturilor.

Creditarea rãmâne singura sansã

În ultima perioadã, creditul agricol a început sã reprezinte una din principalele pârghii de finantare utilizate de cãtre lucrãtorii din agriculturã. Dacã în alti ani solicitãrile de fonduri erau nesemnificative, cu timpul, fermierii au început sã constientizeze importanta acestui instrument financiar. Numai în anul 2008, DADR Vaslui a achitat fonduri publice în valoare de 2.346.203 lei fermierilor care au contractat credite. Subventia venitã din partea statului pentru împrumuturile cu destinatie agricolã, echivaleazã cu un total de 19.778.800 de lei, sumã ce reprezintã credite bancare efective. Potrivit datelor furnizate de DADR Vaslui, fondurile publice (subventia) înseamnã 11,86%, din totalul banilor folositi în domeniul agricol. Numai în toamna anului trecut, au accesat credite agricole 49 de societãti agricole, dintre care 27 din sectorul vegetal si 22 din sectorul zootehnic.