O sa-L rog pe Dumnezeu sa-mi mai dea zece ani

Asta spunea, n 2005, Grigore Vieru, poetul care a ascuns tricolorul n versuri, ntr-un interviu acordat ziarului „Monitorul de Vaslui”. Prezent la Vaslui, cu ocazia deschiderii Salonului de Carte, n luna octombrie 2005, „ngerul pzitor al graiului romnesc de dincolo de Prut” a fost omagiat, la mplinirea a 70 de ani. Rugmintea poetului nu a fost ascultat, dar asta nu-l face mai putin nemuritor.

Reporter: La Vaslui, a avut loc, astzi, o mare srbtoare a spiritului. A fost o surpriz pentru dumneavoastr faptul c ati fost omagiat cu aceast ocazie?
Grigore Vieru:
Stiam c va fi bine, dar nu m asteptam la un lucru att de emotionant, uluitor chiar. Am fost srbtorit alturui de o mare personalitate, care este Theodor Codreanu, si m simt fericit c am fost srbtorit si la mplinirea a 70 de ani. n viata mea, am avut mai multe cumpene. Copilria mea a fost prjolit de flcrile rzboiului, am rmas fr tat de mic copil, fiindc tata a murit n rzboi. Am trecut peste doi ani de secet, n care am mncat numai lobod si stevie. E un miracol c am rmas cu viat. Pe urm, dup attia ani de foamete, am fost lovit de o boal de plmni, si am scpat si atunci cu viat. Atunci, m-am rugat de Dumnezeu s triesc mcar 50 de ani. Pe urm, am vzut c viata este frumoas si am zis: „Doamne, mai adaug-mi zece ani!”. Am mai trecut prin cumpene, dar m-am rugat si la 60 de ani: „Doamne, mai d-mi zece ani. Vreau s mai scriu niste crti, niste cntece…” Iat c, acum, am ajuns la 70 de ani si parc mi-e rusine s-L mai rog. Dar, dup ntmplarea aceasta minunat de la Vaslui, cred c o s las deoparte toat rusinea si o s-L rog pe Dumnezeu s-mi mai dea zece ani, fiindc vd c n-a murit romnul nostru. Le multumesc vasluienilor pentru dragostea pe care mi-o poart, pentru c aceast dragoste mi-a dat ntodeauna putere si curaj.

Rep.: ncet-ncet, deveniti nu numai prieten al vasluienilor, ci si cettean de onoare al judetului.
Grigore Vieru:
Da, vedeti, am primit si diplom de excelent. Am ascultat acel cor fantastic, „Fantasia”… Niste copii minunati, crora le promit, n semn de dragoste si multumire, pentru c mi-au nvtat cntecele, si, mai mult, pentru c le cnt cu atta druire si har, un cntec dedicat lor.

Rep.: Cum vedeti literatura peste zece ani, fiindc vom intra n Uniunea European?
Grigore Vieru:
Cum o vd? Vom intra n Europa tot cu valorile marilor clasici. Fr ele, nu ne putem reprezenta. Orict de mari ne-am da noi, cei de astzi, nu putem intra n Europa fr Eminescu, fr Caragiale, Sadoveanu, Rebreanu, Blaga, fr Nichita Stnescu, Ioan Alexandru… Deci, fr marile valori clasice. Si prin asta ne va pretui, cred, si Europa. Noi, romnii din Basarabia, am fost odat ntr-o uniune si am cam ptit-o cu acea Uniune. Este drept c si ea a ptito, si a ptit-o pentru c a oprit valorile noastre, limba noastr, istoria noastr. S sperm c UE ne va mbrtisa cu valorile nostre nationale. Asa va fi frumoas aceast Uniune European. Astfel, o va pti cum a ptit-o si cealat.

Rep.: La ce v gnditi acum, tinnd cont de faptul c, de la Podul de Flori si pn astzi, s-au ntmplat attea evenimente? S-a estompat cumva entuziasmul acela de atunci? Nu mai exist dorinta de unire?
Grigore Vieru:
Exist. Entuziasmul a sczut nu pentru c am obosit noi sau nu ne-am mai dori unirea. A sczut din cauza srciei din Basarabia. Au plecat aprope un milion de romni basarabeni. Au plecat cei mai tineri, cei mai apti, si au rmas mai mult btrnii, care sunt rtciti. Si nu e vina lor, s nu v suprati pe ei, cci au fost educati. Li s-a picurat otrav n minte si n suflet amar de vreme, nu numai uitrare, ci ur. Prin pres, radio, canalele de televiziune… Sperm c Basarabia si va reveni. Sperm s-si revin, pentru c avem acum un tineret foarte bun, copii scoliti, care stiu c sunt romni si sunt mndri c sunt romni, care apr valorile noastre. Asa c eu nu sunt un pesimist; eu cred n acea Europ de care vorbeam, cred ntr-o Europ unit, n care Basarabia se va uni cu tara.

Rep.: Vorbeati de ur, de ur cultivat. Credeti c acel procent de doar doi la sut din cettenii Republicii Moldova care s-au declarat romni este un rezultat al acestei uri sau al fricii?
Griogore Vieru:
Mai mult din rtcire, asa cum v spuneam. Pentru c foarte multi dintre ei nu cunosc istoria, nimic din istoria neamului. Dar si din fric. Mai ales unii care detin posturi. Dar sunt generatii vechi care de acum pleac din viat. Ceea ce nu am reusit s facem noi, generatiile rtcite, otrvite de acea propagand odioas, am credinta c vor ndeplini generatiile care vin acum. Am aceast credint. Pentru c roata istoriei nu mai poate fi ntoars, comunismul nu mai renvie. Se zbate el, acolo, pe un petec de pmnt, dar chiar rusii, tineretul rus se las de comunism. Tineretul rus se las de comunism, iar acesta se afl deja n agonie.

Rep.: Care este fondul de carte n limba romn n Republica Moldova? Se citeste romneste?
Grigore Vieru:
Se citeste mai mult dect n Romnia. Eu cunosc si Basarabia, si tara. O carte de-a mea a ajuns, n sapte ani, la editia a opta. Ea dispare n fiecare an, fiind cumprat, epuizat de pe piat. Si noi suntem sraci, foarte sraci. Crtile sunt la fel de scumpe ca aici, dar printii si rup de la gur, cum se spune, si cumpr carte pentru copiii lor. Cartea mai are nc pret la noi.

Rep.: Am vzut o urm de tristete pe fata dumneavoastr. Era doar oboseal sau mai mult dect att?
Grigore Vieru:
Tristetea vine din copilria mea. Am avut o copilrie fioarte grea, dramatic, si o adolescent tragic, att din punct de vedere fizic, ct si din punct de vedere moral, pentru c, avnd un suflet sensibil, nu am putut s m mpac cu toate nedrepttile care s-au fcut vizavi de limba noastr, de istoria noastr. Eu Imperiului i iert si pentru c ne-a nfometat, n ’45-’47, pentru c ei ne-au nfometat, dar nu pot s-i iert c ne-a nstrinat de tar, de frati. Mai mult dect att, ne-a nvrjbit. Eu asa am fost nvtat n scoal: c dusmanul meu cel mai mare este romnul. Eu nu am avut alte manuale dect cele cu jandarmi romni, mincinoase, binenteles.

Rep.: Si de unde dragostea pentru romni, totusi, fiind educat n acest spirit al urii?
Grigore Vieru:
Eu am avut mai mult intuitie. Din dragostea pentru poezie, pentru cuvnt, am ajuns la Eminescu, am ajuns la publicistic. Am studiat nopti la rnd, am avut ani de zile nedormiti si am ajuns, asa… la o revolt. Eu sunt de felul meu o fiint pasnic, dar am fost nevoit, din suprare. Pentru c mi-au ucis copilria, adolescenta si tineretea.

Rep.: Ati avut de suferit pentru c ati luptat pentru unire?
Grigore Vieru:
Am avut, sigur c da. n anii ’70, am dat la tiprit o carte pentru copii, n care am ncercat s bag tricolorul si care a fost dat la cutit. Eu am fost bocnit mult vreme dup asta. Apoi, am teancuri de scrisori cu amenintri cu moartea, cu desene… am crucea desenat cu anul nasterii, anul mortii, telefoane, am fost scuipat n strad, btut… Dar, pn la urm, m-am obisnuit. Cteodat, m las n pace si m ntreb ce am fcut, mi spun c ceva nu e normal. (…) V multumesc din suflet pentru aceast dragoste pe care mi-o purtati. Asta mi d trie si curaj si m nalt mai mult dect oricare premiu primit. Cnd am mplinit 60 de ani, am fost srbtorit la Iasi. Acolo, nu stiu ce am spus, dar am vzut n ochii unui confrate iesean o lacrim. Acea lacrim a nsemnat pentru mine mai mult dect Premiul Nobel. V multumesc, nc o dat, pentru tot cemi oferiti.

(interviu realizat de Mihaela Zarnescu)
octombrie 2005

1 COMENTARIU

  1. Din pacate, D-zeu nu a mai vrut sa-l lase pe Grigore Vieru printre noi. Ar fi grozav daca am putea cu totii sa ne aparam cu atata patima ideile in care credem. G, Vieru poate fi un exemplu in acest sens. Sa-i fie tarana usoara!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.